El e frumuseţea iubirilor noastreşi bea şi mănâncă sana cu noica-n alinierea planetei albastrela aceeaşi coadă sub aceleaşi ploiEl ne face semne negre luminoase şi îşi eclipsează faptul că-i aiciîntre noi şi toate iubirile noastre crudă iarbă verde-n firele ei miciEl e şopotirea gândurilor noastremalurile-n care se-nvinovăţescdezvinovăţirea curge valuri linebarcă luminoasă în care plutescEl este ostrovul giuvaierul marea botul căprioarei cerul de pe lac ca-n alinierea planetei albastrehaosuri certate amuţesc şi tac El este explozia inimilor toate în surâsul larg pe buze şi-n ochi de-i atât de vie şi de bucuroasă via ce-a din vale până în soroc
nuferii crescuţi din lacurile blagiene cu noroi nu sunt ai meide ce-i am eu cum de privirea mea îi face să plutească-i un mistero umbră neagră pe sub ape o umbră de-amintire ce-am uitat
* moroiul meu e vindecarea mea cu gust amare frumuseţea care zace-n el ca o reflecţie-n albul nuferilor de dedesubt de cer în mersul (m)eu spre un alt euca unda-n timp cu timp perfect şi ca o coacere de fruct ce nu-i nici prea târziu nici timpuriu
ouăle-s rele am încercat să le fac poezie şi n-au vrut am încercat să le fac ceai şi n-au ieşit le-am spart coaja şi şi-au stricat formaiar deformarea le-am amestecat-o cu căpşunide le-a pălit culoarea obrajilor *la ce-mi trebuie mie răutatea loram uns albuşul cu nişte uleile-am lustruit gălbenuşu’ cu lingurasă le îndulcesc răutatea le-am pudrat cu inocenţa făinei în zadar*le-am luat cu binişorulle-am luat cu bătaiale-am aruncat cu disperare în cuptor să le prăpădescsă le dovedesc că există iadul bucătărie(i)negat de îndărătnica lor răutate*după o vreme le-a rodit dulceaţaîntr-o altă formăîn îmbrățișarea neprietenoasăa contopirii şi-a focului*astăzi ezit când spun „ouăle-s rele”
e bun jugul Meu sarcina Mea uşoară oricum o să faci bătături oricum o să plăteşti oricum o să te doară…de ce să te-nhami la un (alt) jug în care vei orbi tot aruncand privirile’ntr-o parte (peste umăr) ‘nainteasemenea vorbelor şi privirea mai spune altceva cu părerisau mai minte vrei o povară doar pentru tine să ai sentimentul posesiunii…hamurile lor nu-s hamurile Melecantarul e înşelător busola dereglată în jugul Meu şi-n hamurile Mele mai e o persoană legată în încercare în lepădare îşi lovesc încercătorii inima’n ceafă de parcă te poţi dezbrăca de piele dintr-un jug în alt jug dintr-0’ncăpere în altă’ncăpere te poţi aşeza în fiece parte fontul nu contează prea mult nu-i de lemn nici din aur sau schele e uşor jugul Meu şi e bun în faţa lui de faţadă stă viaţa de zi cu zi ca urechea s’o prindă ochiul s’o creadă fără nici un fel de jujeu la vedere… – totuşi oamenii se plang că abia de mai pot să îndure pe grumazul lor întreaga pădure –
cărările spicuite ca firul de păr sunt nişte terminaţii ale oraşuluicu amputata plecare sosirestoarse de iarbă dealurile sunt mulse de ploicălcate-n picioare de urme-ncălţate în mers şi-n noroiîn oraşul acesta iubito vom locui amândoi* tu vei împleti partea pletoasă a sufletului meucu mlădiţe doar de tine ştiutepe care le vom culege toamna altfel mai metafiziceincapabile să vorbească mai pline mai mute* (eu) voi face din privirea ta o corabie pe care o vom folosiîn loc de autobuzmai ales noaptea când lumina adoarme cândoraşul e mai asemenea vieţii straniu obtuz* nu ne vom cumpăra niciodată biletene vom duce cu chitanţa la şcoală să ne deconteze iubirilecerneala vărsată în nopţile umplute de lunăvizibile ziua pe colile cerului cu amprentele noastre-mpreună* ţi s-a spicuit părul la rădăcină cu fructe cu totîl mai ţine doar strângerea noastră de mână rădăcinile degetelorînfipte-ntre ele sub temelia oraşuluiîn care iubito ne vom descoperi cândva* eu pe tinetu pe mineca pe nişte comori neştiute de nime’ca pe nişte neasemuite mistereţi s-a spicuit păru’ iubito… ‘n himere
cereşti caleşti se plimbă prin mine în suflet am stele legate în horătăcerea le mişcă ceasornicul mutdin oră în oră mă pierd printre ele furat de un val izvorul de noapte din ochii tăi negrii se varsă în mine de dă peste mal iar vremea se cerne prin iţe de nouri şi-n pleatea mea neagră apune în albfocul din părul tău vântul nu-l poate stingeadie în privirea de patimă aprinsă flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide sub gene lunge gratii dorinţă-aşteptare de patima-ţi aprinsă patima ta mă doare! cu mâinile amândouă cunună-ţi fac din stele pierdute prin amiezi caleştile din astre menite ne sunt nouă prin suflet tu colindă-mi şi fă-te că te pierzi…
călătorru' 