Ce, nu spălăm noi rufele murdare!? Nu zicem… „şi-aşa s-a murdărit! s-o murdărim mai tare!” Facem aşa doar cu cârpele… cu cârpele ce nu mai au valoare.
mai21
Arhive pe etichete: iertare
dec.3
un plasture
ce plasture-i iertarea, ce vaccin
ce titlu
anti pro
iun.7
eroare de timp
Eu n-am fost deloc pe străduţa pe care cu ură au adus mormane de pietre-ntr-o mână… În praful străduţei cu degetu-ai scris o taină ce cugetul mustră şi-atunci ca si-acum condamnarea amână scăpându-l de-osândă pe acel ce-i proscris. Eu n-am fost atunci în grădină când razele toate-au apus dar funiile lor şi-a mea vină s-au impletit în lanţuri şi bici Eu n-am fost atunci în grădină, ajunge acum că-s aici…
mai19
comparatii
tanjirea-i ca o foame durerea-i ca o sete speranta-i ca o apa ce-alina si adapa in lacrima e plansul trairea ce se varsa in vestea buna-i mana ce-apuca si revarsa in ochii plini de ura e-o noapte fara stele in dragoste-i lumina ce vede cele bune ascunse printre rele ca funiile e cearta ca lantul libertatii iertarea-i o cheita: o lovitura sortii...
mai7
chemarea, sau una din intersecţiile vieţii
Se zidesc clădiri înalte cu simbol în vârf de turlă,
Unii intră şi se-nchină, alţii-s huligani şi urlă.
Pe pereţi stau sfinţi cu cercuri
Ce-au murit veacuri în urmă,
Pildă-n viaţa le-au fost mieii,
Au ştiut cine-i Păstorul, parte-au fost în a Lui turmă.
‚De eşti lup’ strigă o voce dup’ un spate de altar,
Şi fiorii reci în tine unul după alt’ tresar.
‚Sau o vulpe, care-n vie stricăciune-aduce doar…
Viţă de măslin sălbatec, care tot ce dă e umbră,
Sau o muscă, ce-n borcanul cu unsoare a murit,
Şi încet tot undelemnul l-a stricat şi l-a acrit.
De eşti umbră ce cu tine porţi adâncul miez de noapte,
Şi-ntunericul din tine, naşte fapte după fapte…’
Ochii-ţi mici privesc cu teamă,
Nu pot suporta lumina:
Căci îţi dă pe faţă golul şi te face să-ţi vezi vina…
‚Vino!’ îţi răsună-n minte
glasul plâns care te cheamă.
Pentru prima dată-n viaţă parcă simţi că-ţi este teamă.
Calci sfios pe piatra udă, cu biserica în spate
Şi mergând fără direcţie îţi croieşti un drum din coate.
O driblezi printre străduţe şi uitându-te în urmă,
Nu-i mai vezi al ei trunchi mare, dar te vede-un ochi din turlă.
Şi de acolo iar te cheamă într-o neştiută limbă,
Lungul dăngănit de clopot,
Ce trezeşte din visare, conştiiţa-ţi adormită, liniştită ca o mare.
Şi deodată, mână-n mână,
Valuri multe te-mpresoară,
Ţipă care mai de care, te împing şi te doboară.
În lăuntru’ fiinţei tale, îngenunche al tău suflet,
Tot ce-i mic iţi pare mare, şi valoarea rostu-şi schimbă
Un război se naşte-n tine
Conştiinţă şi gândire
Se trântesc şi se condamnă
Făr’ măcar a-ţi da de ştire…
Prins în iureşul disputei
Glasul tace, pleopa cade
Paşi mărunţi în zări te poartă
Şi de toţi pereţii minţii
Doar un gând se dă cu capul
„Tată iartă, da, mă iartă!”
apr.22
Tâlharul din mine
Eu ştiu ce-nseamnă să stai şi să rabzi, apoi de nevoie să furi
Eu ştiu cum e privirea să cazi legat la mâini urechile să vrei să le-astupi
Când ei te condamnă, şi tu te condamni: osândă de lemne şi palme şi cui.
Eu ştiu cum e să simţi doar dispreţ de la oameni cu vază, de la oameni de rând
Sub soarele amiezii, nemilos şi el, crunt
Cu palme izvoare, picioare şuvoi să simţi cum te stingi, tremurând.
Eu ştiu!
Ştiam să mă rog, dup’o vreme am uitat…
Un susur de vorbe şi-o faţă cu spini a trezit îm mine un freamăt, un geamăt, un chin.
Se ruga pentru ei – călăii, tâlharii
Cerea pe şoptite iertare şi n-am mai putut,
Tâlharul din mine murea
Dar nu sub osânda adusă de ei.
L-a omorât privirea Lui blândă şi vorbele frânte
Acolo pe cruce în mine, tâlharul murea-n ochii mei.
călătorru' 