…cine ştie?

se intersectează o stea cu un gând
şi mă opreşte un copil pe stradă şi-mi zice:
nene, îţi atârnă ceva de pe umăr
o dâră zâmbicios de strălucitoare
mai ceva ca o scamă…
nu-i aşa că dacă ma iau după ea
găsesc drumul spre casă –
mult dincolo de copilărie?

când să-i răspund mă trezesc
vorbind singur
în oglinda cu părul alb
şi nu mai ştiu dacă m-am dus acolo
cu biletul prezentului în mână
ca să vizionez un episod mai vechi
sau pur şi simplu ca să mă spăl pe dinţi
cu pasta albicioasă a stelei

cine ştie..
pe ce stradă o să-ntâlnesc iar
vreun copil…

Publicitate

începutul capătului de drum

„…şi nu vor mai tânji!”  – ai spus

iar eu am pornit în căutarea

locului despre care vorbeşti

însă nu pe jos

nici cu piciorul

ci stând…

într-o călătorie statică

aşa cum faci când citeşti

şi călătoreşti cu cel care călătoreşte

sau îţi plimbi degetul pe hartă

şi parcurgi distanţe imense

cu viteze ameţitoare 

fără să te clatini

fără să ameţeşti

fără să te cheltui

…(probabil că) nu voi ajunge

niciodată acolo…decât plecând

(august 2008)

cale(a) de mijloc

Între ne-risipire şi risipire e fanta excepţională a idealului. (…sau altceva, desigur)

„O călătorie de o mie de mile începe cu primul pas” :)

Drumul spre „originalitate” (poetică de data asta) este lung, foarte lung  şi aneVoios. Vorba unui clujean care ştie el ce ştie „…nu ştiu în ce m-am băgat”…însă there’s no way back. Nu vă lăsaţi fermecaţi de titlu’ cu originalitatea, (poate) n-am ştiut eu bine să ma exprim, şi în loc de „scop suprem” trebuia să fi zis „ideal”, etc., etc., etc., uneori îmi iese de minune exprimarea asta „neştiutoare” şi ambiguă…şi mai altfel…dar ce atâta vorbă introductivă…da, m-aş bucura nespus dacă poezia scrisă de mine (va) ajunge să aibă o măsură cât mai mare de originalitate, „ADN-ul propriu”, ca să zic aşa.

Azi (deocamdată) mă bucur de o cafea care s-a răcit între timp, de câteva bucăţele de dark chocolate şi de faptul că pentru o zi (pentru prima dată în istoria vieţii mele) sunt pe prima (şi a 6-a) pagină a unui ziar local hunedorean (Ziarul Replica). Mulţumesc Dorianei Matei şi lui Remus Suciu pentru vizita pe care mi-au făcut-o cu ceva zile în urmă. 🙂

http://www.replicahd.ro/?p=11601

ideal:

Mi s-a-mpietrit inima… da’ nu de mine: căci Tu eşti stânca inimii mele…

nu ajunge să vrei…

vezi conturul de pe ecran

potriveşte-te lui dacă poţi

sunt ca o viteză-n garaj

ce stă pe butuci fără roţi

poluri

la ce-i bun idealul?

…hmm, esti culmea !