desigur că da

goală stă pagina  ca un oftat

şi ce dacă stă? …se poate o avalanşă mai mult:

bruscă încuiere de pleoape peste ochi

peste ochii cuprinşi de necitire peste care

se surpă-n ele însele piscurile lucrurilor

de nu ştiu temeliile munţilor ce le înţeapă

bunăoară coaja de ou îi e suflet albuşului

frunzele sevă oxigenului

până-n tulpina tuturor plămânilor

creşte zborul în loc de pene

mângâierea aerului în loc de aripă…

*

e alb aerul închis în oftat necunoscută culoare pentru culori

desigur că da

desigur că da

zâmbetul doar el surpă totul din când în când

ca un sfârşit de vis numit altfel cu alte nume necunoscute lor

cu un mister al misterului

desigur că da…

te iubesc! pe tine iubire te iubesc

cu tot ce-ţi va rămâne ţie mereu necunoscut

să te chinuie şi pe tine dragostea ce ţi-o port

să te chinuie şi pe tine chinul tău în

misterul cu care îmbrac oftatul cu scris

…desigur că da

 

Publicitate

în poarta goală golu-i gol

nimic nu sunt şi sunt nimic

o vorbă-n plus o linie+n minus

şi-s slab cu pielea mea de os

şi stau cu mersu’ dus-întors

şi-s gol ca să te fac să vii

cum toamna-ntinsă pe câmpii

se urcă-n pom

*

mi-s dragi golirile de tot

(cu aromă demiseacă de butoi)

de mă alung suntem iar doi

şi mă împing mereu pân’ spre de tot

ca să-ţi fac loc

*

aşa mă regăsesc că sunt

când mi-oglindesc nimicul cu zulufi

mă laud cu ce n-am cum lunile îşi numără zi după zi

întregul an

mă laud cu ce nu-s privind ‘napoi pe unde-am fost

unde m-am dus

habar nu am ce sunt

ştiind ce-am fost nu-l mai îmbrac pe „sunt”

în nici un rost…

*

asta e clar nimic nu sunt cristal

de geam curat prin care nu se vede deformat

în care ochii nu se-ndoaie nu se frâng

în tot ce nu-s descopăr tot ce sunt

*

şi rupt şi slab şi jos uşor

să pot să zbor

decor fiind mereu în alt decor

cu tot dicţionaru-n buzunar traduc traduc

dicţionaru’ tău

şi-i mai uşor să zbor… e mai uşor

*

(în carnea mea de lut cu gust stătut

ţi-ai pus aroma ta de vin

tu scump ai cumpărat tot golul meu

ca să ai loc să-l faci să fie plin

o să mă umflu-n pene cu ce nu-s

cu tot ce-ai cumpărat cu ce-ai adus

cu ce-ai umplut ce-ai adunat ce-ai pus

…mereu o să mă laud cu ce nu-s!)

Nu există durere!

…faptul că nu-i pot explica „lipsa” mă doare. 🙂

alt paradox

Un sentiment de gol … mă umple (şi sunt confuz) 🙂

natura(leţe)

fructul cade singur, coacerea-l împinge
iarna frigul bate, vremea toată ninge

apa moale lasă mâna o pătrunde,
lemnul să plutească, piatra s-o scufunde

în smerenia udă veşnic se retrage
fără formă fixă căutând miraje

plină de-al ei zâmbet mare de-acceptare
îşi zbârleşte-n valuri părul pe spinare

un ulcior îşi poartă golul cu mândrie,
tot folosul sacru acolo-şi îmbie

şi când apa-l umple rece din fântână
se agaţă-n toartă strângerea de mână

scrisul mi se lasă spicului din lanuri,
vara toată cade
pradă unor planuri

Butoaiele (pline şi goale)

 Pe drum de toamnă,
dintr-un car cu boi,
se auzea un vuiet de butoi:

-Eu sunt… bum!… bum!… butoiul
care bubui pe drum!
Sunt bucuros că am volum!
Că doar nu-s buburuz
sau bolovan
să tac buştean
ca ăst butoi
ce zace-alături bobotit
ca un buboi!…

Şi-ai casei au sărit năboi
cu păhărelele,
zicând glumeţ:
-Hai, dă-ne-o probă, maistre vorbăreţ.
-Bum!… Bucuros!
Vă dau!
Dar… mai domol!…
Căci, să vedeţi…
pentru moment,
sunt gol…
-Dar tu? i-au zis butoiului vecin.
Nu spui nimic?
-Nu pot
Sunt plin.

Şi s-au umplut paharele de vin!…

Şi-acum
MORALA-şi dă tributul:
Atunci când e Cristos în noi,
nu mai vorbeşte doaga de butoi,
ci conţinutul…

Costache Ioanid, adaptare după Alex. Donici

Gooooooolllllll !!

De mi-ar fi viaţa un meci de fotbal

aş pricepe rostul golului

şi n-ar trebui s-atarn chenarul porţii

în galeria tablourilor fără de conţinut.

Fă cumva ca la finalul jocului

scorul să fie cat mai mare în favoarea Ta!

Perseverează!

„Alungă teama din mine, alungă dacă nu cursa din ea

Curajul nu-i deloc absenţa fricii. E încăpăţânarea de-a’nainta!”

Dai de-un loc, apuci o lopată

Din picioare, foame şi fier

Tot ce ştii

Faci o groapă.

Mormânt pentru aşteptările tale 

Cuib de bolovani

Setea arde

În tine ţi-e fruntea sudoare

Băltoacă

Pământ plin de gropi

Ele lipsă de tine

Trudă deşartă

Coli de ţărână

Nu mă sperie volumele voastre

Locul în care vă odihniţi praful 

 mi-e mână.

O să vă sap, o să vă sap, 

o să vă sap

Să fie fântână!