Arhive pe etichete: fredonare

cântec

Standard

Constat că nu mai îmi place (la fel de mult ca mai demult) să scriu aşa (vezi penultima variantă).  Prefer parcă mai mult alternativa mai puţin rimată, mai concretă în abstractul ei, mai palpabilă pe firul (roşu) al scrierii:

fredonam o amintire când ai venit
uzată, falsă pe-alocuri
hârtia mototolită pe care am scris-o
am aruncat-o la primul coş
pe care l-am stors ca în adolescenţă
să scap de el
 
de-atunci îţi fredonez venirea…
 

eu când vreau să fluier, fluier

Standard
fredonam o amintire când ai venit
uzată şi cam falsă pe-alocuri
timp de un ceas tocit-ruginit
şi-am început să fluier… din tocuri
 
eu fluier mai bine decât ştiu să cânt
falsez mai puţin în fuga aceasta
şi tocmai atunci când tu ai venit
fluieram printre linii… cu pasta
 
încă mai picură – pic după pic –
ca un robinet defect de uzură
în inimă timpul de nestăvilit
fredonata amintire că tu ai venit
ca o-nfloritură de gură
 
şi n-am mai putut să fluier (de) atunci
(cum) nu pot să le fac pe toate deodată
mai bine îmi las să îmi crească pe stânci
veniri fluierate de-a gata…
amintiri înflorite şi-adânci