cântec

Constat că nu mai îmi place (la fel de mult ca mai demult) să scriu aşa (vezi penultima variantă).  Prefer parcă mai mult alternativa mai puţin rimată, mai concretă în abstractul ei, mai palpabilă pe firul (roşu) al scrierii:

fredonam o amintire când ai venit

uzată, falsă pe-alocuri

hârtia mototolită pe care am scris-o

am aruncat-o la primul coş

pe care l-am stors ca în adolescenţă

să scap de el

 

de-atunci îţi fredonez venirea…

 

Publicitate

eu când vreau să fluier, fluier

fredonam o amintire când ai venit

uzată şi cam falsă pe-alocuri

timp de un ceas tocit-ruginit

şi-am început să fluier… din tocuri

 

eu fluier mai bine decât ştiu să cânt

falsez mai puţin în fuga aceasta

şi tocmai atunci când tu ai venit

fluieram printre linii… cu pasta

 

încă mai picură – pic după pic –

ca un robinet defect de uzură

în inimă timpul de nestăvilit

fredonata amintire că tu ai venit

ca o-nfloritură de gură

 

şi n-am mai putut să fluier (de) atunci

(cum) nu pot să le fac pe toate deodată

mai bine îmi las să îmi crească pe stânci

veniri fluierate de-a gata…

amintiri înflorite şi-adânci