eu când vreau să fluier, fluier

fredonam o amintire când ai venit

uzată şi cam falsă pe-alocuri

timp de un ceas tocit-ruginit

şi-am început să fluier… din tocuri

 

eu fluier mai bine decât ştiu să cânt

falsez mai puţin în fuga aceasta

şi tocmai atunci când tu ai venit

fluieram printre linii… cu pasta

 

încă mai picură – pic după pic –

ca un robinet defect de uzură

în inimă timpul de nestăvilit

fredonata amintire că tu ai venit

ca o-nfloritură de gură

 

şi n-am mai putut să fluier (de) atunci

(cum) nu pot să le fac pe toate deodată

mai bine îmi las să îmi crească pe stânci

veniri fluierate de-a gata…

amintiri înflorite şi-adânci

 

Publicitate