între aproape şi-aproape

realizez:

aşa (mă) realizez fără să ştiu

nefericirea mi-e datoare

c’o dependenţă

am nevoie (de ea) să o-not

în vâltorile ei să mă lupt

să-i caut capătul uscat pe care să-mi aşez

sleitul trup

nefericit moment de fericire

mă fericesc când sunt (nefericit)

de parcă noaptea crapă-n răsărit

şi primul mal e-un foşnet pe sub oşti

un violent tumult de bătălie până-n victoria mall

cu bucurii o cheltuială de cumpărături

sau o deschidere de pungi spre ce va fi

ca o lumină-n ochi dup-o orbire

de-mprumut:

 

de ce o port când nu-i a mea?

ies în tricou pe timp ploios sau cu-nveliş de geci când  e senin?

arunc eu apă făr’ să fie foc mă-nghesui când am loc

îmi cresc puterile când simt că pot?

 

prins între cei doi ochi verzui

între (două) bătăi de inimă inegale

între variante cu umbre şi luminoasele lor fante

între umblat şi neumblat câteodată

ploile soarele să mă bată

iubirea mea de neiubire

cunoaşterea pe buze în neştire

e drum între două oraşe

la mijloc între „ne” şi „fericire”

 

Publicitate

Cutia de Valori

ca într-o cutie de valori de la cea mai sigură bancă din lume

mi-am pus încrederea în Tine

nu neaparat zilnic ci mai ales cand ajung la partea necartografiată

a întortocheatului parc al anotimpurilor

„azi plouă”

zice în sinea ei furnica privind înălţimea firului de iarbă

din zona verde a imensului parc incapabilă să-i calculeze

dimensiunile şi să le compare cu restul rămas

aşa cum aduni la urmă firimiturile de pe masă

de ce n-are cheie sau unde a aşezat-o nu face parte din înţelegere

degeaba caut sub preşul fiecărei dimineţi

sau sus în colţul înserării

… partea de înţelegere e alta

=

miezul din miez – asta-i fericirea

adâncul esenţei

cel mai semnificativ înţeles al cuvântului

cu o condiţie

să fie acelaşi cu începutul

acelaşi cu iubirea !

tot ce vrei

„ehe
de ar primi omul tot ce vrea
si tot n ar fi bine…

mai bine ar vrea omu’ tot ce primeste
si atunci ar fi fericit” (?)