Arhive pe etichete: exprimare

de-ntrupAre

Standard
te-ai întrupat te-ai înlocuit cheia ţi-ai făcut-o deschidere
răsucirea vârtej te-a(i) împodobit
ţi-ai întrupat creşterea-n naştere rămânerea-n venire
jumătatea de nuntă ţi-ai găsit-o în mire
*
te-ai descuiat doar ca să te în cui
în cui i-ai dat venirea ta l-a primit mai generos decât noaptea aceea cu stea
întreaga ta dăruire-a primit…
te-ai descuiat doar ca să te în cui
cui i s-a dat palma ta ce se ţine strânsă de degetul istoriei
paşii tăi n-o lasă să se plictisească
pe fecioara fecundă a zilelor noastre amintire
cu legendă sub braţ ca un brad cu cadouri sub el
ca o margine de şemineu
încălzit de-o ramă de poză
*
arde o torţă în gând un gând ce mă bate în uşă
un gând ca un scutec în care te-ncălzeşti
trăgând cu ochiul prin gaura cheii trena lăsată în urmă de tine
*
te întrupezi mereu în alt trup în trup pe zi
în trup pe ne zi şi nouă cum ştim ce ne spui de-nţelegem
un zgomot într-o literă crescândă
o voinţă-ntr-o faptă venită din cer
frunză de toamnă de singurătate căzută  în iarba zilelor în floare
a tinereţii
a ofilirii iernii altora curioşi în marginile firului
colorat de-ntrupare
 
Publicitate

„Mizerii” în „ploaie” :)

Standard

„Unele mizerii sunt nobile si subestimate!”- P.E.M.

„Da, da’ se vede că-i aşa numa’ după ce le spală vremea.” – R.B.

(dus) cu pluta …

Standard

Azi nu-s în apele mele!

De obicei e floare la ureche să scriu, ba despre o umflătură, ba despre o gogonată, însă azi n-am chef să fac pe măscăriciul, nici să fac pe vopsitoru’, nici măcar să vopsesc peste rugină darămite să umblu cu cioara vopsită, aşa că o las baltă!

Apă de ploaie!

Apă de ploaie în ulcior spart – în ciobul care râde de amintirea dăţilor în care a fost la apă, incapabil să înţeleagă cum a reuşit să-şi taie singur craca de sub picioare, fără să fie pasăre, fără să fie papagal.

Asemenea lui mă surprind uneori că bat câmpii ! O iau rău de tot pe arătură, umblu creanga !

După mult mers, ca un călător veritabil, mă opresc şi stau. Stau pe gânduri câteodată, fără să fie prea confortabil. Alteori stau cu sufletul la gură şi mă uit zâmbind cum trec câinii cu covrigi în coadă, cum trec cocorii, cum trece câte-un prost cu scara în spate, dovadă a deşteptăciunii că ştie să iasă din gropile-n care-o să cadă.

Îmi pierd minţile tot uitându-mă cum trecem toţi ca gâsca prin apă, sau cum ne potrivim ca nuca-n perete, fără să ne simţim cu musca pe căciulă din nici o pricină.

Dar să ne-ntoarcem la oile noastre !

Când nu-s în apele mele sunt într-o ureche ! Aud tot ce aude urechea şi-s părtaşi secretelor ei galbene. Urechea nu-i galbenă de grasă, e de ceară.

Când nu-s în apele mele, îs dus cu pluta pe alte ape!

How-to-Get-The-Best-Abstract-Art-in-South-Florida