mi-am luat inima-n dinţi altă mâncare de peşte – ce să zic – atât de repede m-a trecut fiorul dureros al curajului că nici nu mai ştiu ce gust are hai ia-ţi inima-n dinţi şi mai fa-o o dată până ţi se-nfig în ea dinţii memoriei de nu mai pot fi cariaţi niciodată se auziră din prăpăstiosul suflet ceva ecouri acum stau cu sufletul la gură până-mi creşte la fiecare ureche câte-o floare
adevăru’ e că nu mi-am bătut capu’plouă de rupe… eu iar mă dau cu bicicleta cine tună şi fulgeră ? (pe vremea asta) frec menta visez cum adorm în loc să visez cum mă trezesc deaia nu ţin minte visurile mi-e somn rău: ce bine mi-ar prinde un somn bun !
Azi nu-s în apele mele!
De obicei e floare la ureche să scriu, ba despre o umflătură, ba despre o gogonată, însă azi n-am chef să fac pe măscăriciul, nici să fac pe vopsitoru’, nici măcar să vopsesc peste rugină darămite să umblu cu cioara vopsită, aşa că o las baltă!
Apă de ploaie!
Apă de ploaie în ulcior spart – în ciobul care râde de amintirea dăţilor în care a fost la apă, incapabil să înţeleagă cum a reuşit să-şi taie singur craca de sub picioare, fără să fie pasăre, fără să fie papagal.
Asemenea lui mă surprind uneori că bat câmpii ! O iau rău de tot pe arătură, umblu creanga !
După mult mers, ca un călător veritabil, mă opresc şi stau. Stau pe gânduri câteodată, fără să fie prea confortabil. Alteori stau cu sufletul la gură şi mă uit zâmbind cum trec câinii cu covrigi în coadă, cum trec cocorii, cum trece câte-un prost cu scara în spate, dovadă a deşteptăciunii că ştie să iasă din gropile-n care-o să cadă.
Îmi pierd minţile tot uitându-mă cum trecem toţi ca gâsca prin apă, sau cum ne potrivim ca nuca-n perete, fără să ne simţim cu musca pe căciulă din nici o pricină.
Dar să ne-ntoarcem la oile noastre !
Când nu-s în apele mele sunt într-o ureche ! Aud tot ce aude urechea şi-s părtaşi secretelor ei galbene. Urechea nu-i galbenă de grasă, e de ceară.
Când nu-s în apele mele, îs dus cu pluta pe alte ape!
În “inima munţilor”, trăia un om cu “inimă de aur” şi pentru că nu putea muri de “inimă rea”, a murit cu “inima împăcată”.
A.Dama a scris pe blogul ei 4 sintagme cu care suntem familiarizaţi, toate legate de inimă. (folosit fara permisiune 😀 …de data asta)
Ce alte sintagme (legate sau nu de inimă) vă vin in minte?????
călătorru' 