poetul (nu) se teme de cuvinteel şi-a mântuit înfricareael merge cu bicicleta mereu înaintepeste ape(l) având mereu acolo-ntre coarnele eifarul aprinsel e-mpins să-mpingă de ele să tragă de ele cum trag vâslele de apăşi întind copiii joaca pe corzile gumei de mestecat după ce-o termină de savurat până prind miros opririle a mere o adună-ntre degete şi-o lipeşte cândde marginea interioară a mesei cândde chenarul interior al friciiamprentând în ea un bileţel de curajca pe-o firmitură din masa copioasă pe care-şi (de)scrie (ne)înfricarea bucată cu bucată el dezamorsează mina 0.5 (sau chiar altă cifră)şi calcă neînfricat peste fiecare pastă anume ca să explodezeşi să-mproaşte în ochii voştri zăcământul ei de tărie de comerţ între gânduri de-argint ba chiar cu schije de aur şi diamante care de repede ce plonjează nu le vede decât ochiul ce devorează lumina minelor luicu pupila neagră – cosmic universală gaura neagră scobită înadins în drumurile stelelor din noi
El e frumuseţea iubirilor noastreşi bea şi mănâncă sana cu noica-n alinierea planetei albastrela aceeaşi coadă sub aceleaşi ploiEl ne face semne negre luminoase şi îşi eclipsează faptul că-i aiciîntre noi şi toate iubirile noastre crudă iarbă verde-n firele ei miciEl e şopotirea gândurilor noastremalurile-n care se-nvinovăţescdezvinovăţirea curge valuri linebarcă luminoasă în care plutescEl este ostrovul giuvaierul marea botul căprioarei cerul de pe lac ca-n alinierea planetei albastrehaosuri certate amuţesc şi tac El este explozia inimilor toate în surâsul larg pe buze şi-n ochi de-i atât de vie şi de bucuroasă via ce-a din vale până în soroc
când a plecat din galaxia Lui
cu viteza Lui însuşi
era Întreit de sigur pe El
că tot ce va exploda prin propria rostire
va fi bine
nu cunosc obiceiurile cuvintelor
şi nu ştiu dacă ele de obicei explodează
însă se prea poate ca ceea ce folosim noi când vorbim
să fie schijele primului Cuvânt
noi nu putem controla înviereaînsă-i putem desena o ogradă:mintea s-o guste, ochiul s-o vadă.surogatul ei ne distruge frumuseţea adusă de primul Cuvântde prima-nviere ce nu diferă de ultima între ce va fi şi ce-a fost odatăviaţă nebiruită, ne-ncătuşatăexplozie ordonatăpe sub treceri la-ncheieturăşi astăzi mai compun(em) din puterea ei zdrobitoareşi din scânteia-ntâlnirii-ntre fireîn loc de poduri, în loc de treceri – căscări de gură –aşa ca să nu uităm ce putere uimită ascunde dicţionarulprintre celelalte cuvintedin sus-ul şi din jos-ul vorbei amintite ca să nu uităm dimineaţa-nvieriine-ai dăruit primăvara;încercările pe roata olaruluiseara liniştită, între umerii zilelor pitităşi în toate dicţionarele lumiiai scris printre celelalte cuvintecuvântul „dinamită”
călătorru' 