ispititoarea mijlocire a unei probe

încercarea se-ntinde asemenea unei gropi

cu marginile nehotărâte

văzută de-acol’ de sus din ochiul interior al soarelui

privirea legată de rază o străbate

până-n înţelesul ei de abis

până-n vremea aceea a naşterii când

absolut orice realitate (re)devine vis

 

de-aici din perpendiculara perspectivă umană

încercarea e-o neregularitate a scoarţei terestre

groapa rămasă-n urma sâmburelui căzut

din zgomotul primei muşcături mai adânci

pe care prima femeie o săpa cu dinţii

în prima-ncercare

(groapa unora e mai mică, groapa altora e mai mare)

 

pentru mersul meu legănat ea-i

o posibilitate încă neîntâlnită:

iubirea unei amintiri neştiută-n uitat

…iubire ce-şi plânge dorul dintâi

neştiind că m-am pierdut în aflat

neştiind că-i iubită

 

încercarea se-ntinde ca somnul în zori sau

ca masa-n praştia pregătirii

se-ntinde la poveşti ca un cântec pe-arcuş de viori

(ca o) răsturnare miraculoasă a firii

 

Publicitate

Între (ne)noroc și prostie ?

A sărit (în sus) nepus de nimeni și a dat cu capu`… „Au !”

Apoi ca o concluzie a glăsuit „explicația„: „Ți-am zis că nu sunt norocos !” 🙂

despre aglomerarea vorbelor în ele

îngrămădire de verde prin aer

în frageda masă de-albastru abac

înghesui în vorbe cam tot ce se-ndoaie

cum iarba se-nghesuie-n fân, iar fânul în sac

îmi trece prin părul albit de albeală

secretul dintre moarte şi timp

bibliotecile-n cărţi se pun pe toceală

şi-ntre verde şi galben e-un alt anotimp

în arcul din yala din uşa închisă

prozelită o limbă converteşte de zor

în fânuri ciudate o limbă cosită

pe albastrul pătat îl transformă în dor

îngrămădire de vorbe-n cuvinte

în frageda carne cu trup cartonat

înghesui în mine secretele dinte

cum mersurile toate se-nghesuie-n stat