atracţie (poetică)

mereu stă provocatoare deschisă fără de-mpotrivire sau de popas

cu nasturii rupţi la capăt de vers ştiind că în mine cu fire descrisă 

e-o coasere neputincioasă

ceas după ceas

*

o privesc de după gratiile nerostirii şi întind s-o ating fiece gând 

nepăsătoare ea se întoarce cu spatele ca o dăruire de viaţă

adormirii

rupând între noi timpul când şi când

*

mi-a spus c-o pot căuta-n orice vreme că va veni la mine când o chem 

că dintre toate gândurile nu-mi va face probleme şi

se va lipi de mine ca un pulover

sau mult mai aproape ca ghem

*

n-am crezut-o de fel niciodată provocatoare şi deschisă mereu

când a căzut am ridicat-o şi-am ajutat-o

când am găsit-o n-am ştiut că e ea

tăcută m-a lăsat s-o modelez într-un pământesc empireu

*

o privesc şi acum tânjind de după gratii

şi-mi întind cuvintele către

ea zâmbeşte ca o ştrengăriţă (ne)robită de patimi

şi pleacă de parcă

nici n-ar exista

 

Publicitate