tu eşti arbustul tu eşti cărarea tu eşti cercul din jurul lui tu eşti omul ce se învârte tu eşti poezia scrisă tu eşti coada în jurul căreia creşte altă coadă
tu eşti podul tu eşti malul tu eşti malul tu eşti omul de deasupra ce trece tu eşti paşii rămaşi în urmă şi întoarcerea capului
tu eşti fotograful de pe bancă şi poza tu eşti lumina negativul, developarea tu eşti râul ce curge sub trecere şi peştii
ce-ar putea să rimeze cu „slănină”?cred – dar ce zic? sunt sigur:„o zi grozavă de muncă”e mai ceva decât o poeziedecât o sută de rime, decât o mie…unii – desigur, cei care nu ştiu – sugerează c-ar rima (şi) cu „ceapă”dar eu zic că ei nu ştiu ce zic…de-ngheaţă apele până crapăşi rima lor nu-i altceva decât materia primă a ploii:e apăştiu pe cineva – am fost să-l întrebcum şi-a scris el mereu poezia „ceai bei, ceai poţi” mi-a răspuns imediatînainte să lansez întrebareaşi-am înţeles că „slănină” rimează câteodat’când cu dimineaţacând cu searape muchia cuţitului unsumblu cu teamă desculţ câteodatăşi caut unghere prin care am ascuns rime incandescentece se-aprind ca cearta: toate deodatăsau ca viitorul ce stă să vinăsăţios şi neavând nimic de-a face sau desface cu rimele cuvântului „slănină”
călătorru' 