priponite le umblet, le zâmbet

cum ne temem de frica însăşi:
nu văd decât negru sub pleoape
îmi văd ochii închişi şi-mi văd orbirea
fără să ştiu ce folosesc în locul lor
sau cum de totuşi văd…

 

am un sentiment de mulţumire
cu o uşoară fantă de teamă
le port şi le trag după mine-n neştire
pe faţă le zâmbet în spate le umblet
prin vene le zeamă

 

aproape am terminat de tradus
poate de-aia mă locuiesc sentimente
e an de recoltă e vorbă de spus
zile priponite-n… evenimente

 

Publicitate

aşa, de 2 decembrie

2 decembrie este a 336-a zi a calendarului gregorian şi a 337-a zi în anii bisecţi.

Printre multe alte care s-au întâmplat de-a lungul timpului pe data de 2 decembrie (fără azi 🙂 )

în 1915  Albert Einstein publică teoria relativităţii generalizată.

…şi a mai scris şi altele… în 2, în alt 2 🙂

• „Sper să nu fim un vis al lui Dumnezeu, sau viitorul nostru va fi foarte relativ.
• Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.
• Imaginaţia e mai importantă decât cunoaşterea.
• Este mai uşor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.
• Important este să nu te opreşti din a-ţi pune întrebări.
• Orice prost poate să ştie. Scopul este să înţelegi.
• Vreau să ştiu cum gândeşte Dumnezeu, restul sunt detalii fără importanţă.”

… un anonim cu o concluzie: „Cinci care au revoluţionat lumea: Moise: Totul este legea! Iisus: Totul este credinţa! Marx: Totul este stomacul! Freud: Totul este sexul! Einstein: Totul este relativ!” 🙂

ne vedem pe 3… sau nu ! 🙂

evenimente aşezate de două ori

Aşez evenimentele în şir ca o podoabă viitorului ce n-a ajuns, aşa cum dimineaţa îmi fac timp ca să înlătur ce nu vreau şi să aşez ce îmi doresc.

El fi-va orişicum ! Şi fi-va-mpodobit dacă adun podoabe ca să-i dau. Îi place jocu-n doi… Şiru-l oferă el, împodobit de alţii cate-un pic. Împodobirea lui e-mpodobirea mea la gatul meu, sau şirul gol în viaţa goală-n ea.

Aşez evenimentele în şir ca nişte diapozitive mici fără lumina Ta. Dar va veni prezentul precum un răsărit, o revărsare-a zorilor de zi ce le va proiecta înalt, şi-atunci vor fi, aşa cum nu-s acum decat un plan.

Aşez evenimentele în şir ca un şablon de hartă pe un relief imaginar pe care n-aş putea s-alunec sau să cad, pe care poţi să-l iei în ras prin „lipsa” sa. Cand cărăruia fi-va mai mult decat un şir de fire roşi pe-un plan alb, iar noaptea o haină prea răcoroasă ca s-o îmbrac, voi trage scurt de-o rază rece luată de lună cu-mprumut, şi-o să continui neînfricat şi hotărăt ce-am început;

a doua oară, s-aşez evenimentele în şir…