Arhive pe etichete: dragoste

de dragoste (poetică)

Standard
se aburise peretele cănii stătea condensul ca o pată pe ea
mânerul î(m)i ţinea mâna dată uitării printre celelalte găsiri
sorbitura nu se găsea
*
păienjeni de scris îşi făcuseră plasă cineva desenase pe ea elefanţi
oasele nu miroseau deloc a mireasă umerii nu erau
adormiți nici bufanți
*
ca o memorie lumina ferestrei copia totul aproape fidel
şi-o dădea înapoi cu sclipire de veste:
uite-i condensul uite-i păienjenii uite-l pe el
*
el stătea plictisit şi mort de lumină părând că aşteaptă contururi de stea
că pregăteşte ‘nvierea-n ultima sorbitură să se scurgă în bătaia de inimă
în învingerea ei ce pulsează în ea
*
se aburise peretele mâinii condensul dintre moarte şi zi
îşi urca igrasia pe litere ca o căţărare de munte 
a unor copii
*
nu se (mai) scurgea prin mână simţirea nu rupeau elefanţii tăcerea din salt
igrasia-şi creştea încet igrasia în liniştea ferestrei
de transparent bazalt

pe locu’ 6… pe locu’ 16

Standard

N-am mai scris aici de mult altceva în afară de încercările mele poetice… Azi am fost curios să văd care din cele postate de mine aici au avut cea mai mare trecere în ultimii 3 ani şi mai bine de când tot  fac pe „blogologul” 🙂

Desigur „Home Page” e în cap de listă (cu ceva mii de accesări), însă poezia în sine (şi eu aşa zic, că blogul ăsta e casa poeziei mele) e abia pe locul 6 („Partituri” – 897 accesări), iar următoarea pe locul 16 („Praştia” – 505 accesări),  lista mergând mai departe…

Desigur că atunci cînd oamenii au căutat partituri şi praştii nu s-au gândit că dau de poezie, totuşi mi s-a părut întreresant locul pe care poeziile astea îl ocupă în topul postărilor mele (nici măcar nu sunt cele mai bune poezii scrise de mine, cu siguranţă ocupă poziţia asta nu din pricina calităţilor lor artistice). Alte scrieri în proză (scurtă) au avut mai multă trecere. De fapt nu ar trebui să mă mir, pentru că mereu se întâmplă  aşa. Oricum…

Întrebările despre dragoste au prioritate! … dupa cum se poate vedea: 🙂

Title
Views
Home page More stats 32,258
Poţi face pe cineva să te iubească? More stats 3,522
sintagme cu care suntem obisnuiti More stats 1,823
About..?? More stats 1,364
să mai şi radem – perlele unor profi More stats 1,171
Partituri More stats 897
poZZ(n)e More stats 832
lipsa subiectului de conversaţie este un subiect în sine More stats 715
L şi U More stats 705
antidot contra plictiselii More stats 565
între verighetă şi cătuşă sau între ciocan şi nicovală(?) More stats 548
virtutea tăcerii More stats 526
T şi V More stats 519
de ce poezie pe blogul meu? More stats 514
Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său. Salvatore Quasimodo More stats 509
praştia More stats 505
M şi V More stats 500
bileţel de dragoste More stats 443
 

Citește restul acestei intrări

ce făceai şi ce făceam

Standard
tu îţi mişcai mâinile pe lângă corp
eu învârteam pixu-ntre degete
tu îţi aruncai privirea de-a roată
eu încercuiam lumea cu degetul
tu îţi ascundeai secretele printre scrisori
eu scotoceam printre priviri după timbre…
*
tu râdeai de ziua de mâine
eu îi căutam partea amuzantă
tu mă ţineai de mână cu gândul
eu gândeam ţinerea de mână cu glas tare
tu iubeai printre toate rândurile
eu iubeam fiecare iubire pe rând…
*
tu stăteai pe tocuri ca pe-o trambulină
eu îţi prindeam în braţe săritura
tu condimentai cu răbdare toate diminețile
eu îţi împachetam cadourile-n nepăsare
tu ţipai paharele în cioburi
eu căutam norocul printre ele…
*
tu plecai o plecare prelungită
eu îţi umbream paşii cu umbre
tu tăceai cu toată distanţa
eu simţeam tăcerea cu glas tare
tu nu ştiai c-am să vorbesc la trecut
eu nu ştiam că nu răspund pereţii
tu-ai fi iubit şi-ai fi existat şi-ai fi vrut
eu ar fi trebuit…
albie să-ți fiu şi mal
…pentru apele vieţii

cale tăiată

Standard
pe cale ca o rădăcină pentru paşii ce nu s-au împiedicat încă
umbră pe peretele ridicat împotriva curajului
100 de metri garduri şi salturi
*
liniştea întinsă înaintea rostirilor
cursă prinsă în cursa unui şoarece
carte în biblioteca raftului
cursă alergată şi caştigată
alergată şi pierdută ca pe-un bilet de intrare la film…
*
mi-am tăiat calea cu foarfeca
ţi-am tăiat calea cu un fel inoportun
de aruncat apă peste răceala relaţiei noastre
inexistente
o, vrei îngheţată?
*
ca să-ţi fac loc m-am dat la o parte
o parte tu o parte eu
să împărţim împărţeala
şi-am putea dacă vrei
pe apa aia aruncată de mine
să ne luăm inima-n dinţi
ca pe un biscuite
ca pe o prăjitură
în timp ce ne dăm cu patinele
(pe alegerea alunecoasă)

garoafa din piept

Standard

Ne cresc în piept lanuri întregi de garoafe roşii…

însă numai una ne aparţine şi nici ea nu-i a noastră, pentru că (de obicei)

o dăruim altcuiva.

verbul „a iubi”

Standard

se zidesc schele în jurul cuvântului „te iubesc”

*

nu se ştie dacă se lucrează la temelie

la stâlpii de rezistenţă

sau la faţadă,

însă în fiecare colţ de lume

e forfotă şi cheltuială şi trudă

*

atât de întărite sunt unele schele

de zici că-s fortăreţe

locuite de o mulţime de mâini împreunate

– într-o veşnică închinare dicţionarului –

spre tălmăcire

*

rar câte-un cuvânt fără schele

semn că acolo abandonul şi-a deschis  porţile

fie dintr-o finalizare a înţelesului,

fie pur şi simplu dintr-o finalizare

dragoste eminesciană

Standard
„Ce e amorul ? E-un lung prilej pentru durere,
că mii de lacrimi nu-i ajung, şi tot mai multe cere.”

abureala aburelii de pe lumea aburită

e iubirea

limitată, şi închisă şi-ngrădită !

fără gură

fără mână,

fără ochi şi fără parte;

ruptă-n două şi în patru

ruptă-n nouă şi în şapte;

care nu ştie lumina, nu o vede şi n-o cântă

care stă în spaţiul ramei de la gratia nătângă

şi deşi poate să plece

mersu’ liber nu îl ştie:

ea şirag e de zerouri

făr’ un Unu să le-nvie

deVenirea timpului

Standard

timpul trece:

de-i scriere îi sunt foaie, de-i călător eu drumul

de o mare, fluviu, îi sunt îmbrăţişare

de e o amintire îi sunt umbre-n lumină (imensa-i libertate îi e încătuşată într-o fotografie, sublimă)


trece timpul: se-aude-n urma lui tam tam-ul

în grabă trecătorii îmi intră în simţire ca-ntr-o gară

trecând peronul zilei de dimineaţă-n seară


timpul trece: cutia de conservă îmi populează mâna

spre trecerea lui lungă i-o-ntind ca o cerşire

cu generozitate el îşi dezbracă clipa

curentul ei mă trece printre fire


şi trece, mereu trece într-o plictisitoare cohortă

ce se opreşte ca norocul din când în când

într-o-ntâlnire cu plictisul

atunci materia din care-i făcut devine aluat ce se-ntinde

şi creşte într-o nesfârşită poveste


şi trece, mereu trece într-o plictisitoare poveste

ce se opreşte ca norocul din când în când

pe marginea cuvântului: iubire

atunci lungimea din care-i făcut se adună toată în ea

prea scurtă, prea mică, prea rea


gura ar vrea să spună ceva, însă trece şi ea

se deschide şi adoarme deschisă într-o imensă visare

într-o imensă căscare

mereu mai întinsă, mereu trecătoare


ne Poartă

Standard

În clipa în care ne-am pierdut dragostea pentru „cochilii”, ne-am îndrăgostit de noi înşine, şi dragostea asta ne poartă spre vanitate până la moarte.

(paraFrazată – preluată în grabă dintr-un film…)

lichide

Standard

looking back I forgot how 2 write: the drawings of the meanings joggling with and on the bus lanes, timetables and whiskey…

guri lângâ guri

cu cafea, cu bere, cu scotch…

apa e ceva universal. e însăşi gura şi ochiul şi mâna; iar pixul un fel de barcă ce pluteşte în larg îmbrăţişând  deriva

de parcă pixul, pixul e singurul lucru din univers

care-a’nţeles dragostea…

Standard

n-am batut la usa ta s-astept,

n-am lipit urechea de pervaz

sa te vad cu inima din piept

sa o-mbraci cu ce-ai tu mai viteaz…

 

n-am rarit piciorul pe poteci,

sa se-aseze mersul lang-al tau;

nu te-am invitat in mersul meu

impreuna ca sa il umblam

 

te-am lasat afara ca s-astepti

…n-ai batut si nu ai insistat.

mai tresar si-acum parc-auzind

vantu-n tristul, lungul tau oftat.

de mană

Standard

vom lăsa degetele să se înfiripe într-o idilă,

mană în mană…

ca să mă obişnuiesc cu mana Ta, înţeleg acum de ce mă ţineam de mana mamei întinsă spre mine.

pe cealaltă parte a adolescenţei mi-ai dăruit o altă mană, mana ei subţire, ca un contrast mai grăitor decat orice exemplu.

ni s-au întalnit umbrele, lungi ca nişte feţe supărate. n-am ştiut că umbrele au spate şi că nu se ţin de mană, că nici măcar nu-şi ating degetele de teama contopirii pe fundalul gros de supărare.

aşa gandeam sperand, înainte să mă strecor printre perdelele umbroase ale depărtării: ne vom lăsa degetele să se infiripe într-o idilă!

groasă cortină. adancă precum o pădure întunecată, ca un pod de palmă închis.  

lipsit de mana Ta, m-am ţinut singur de mană iar împreunarea mainilor mele s-a transformat în rugăciune; o căutare a mainii Tale pe care să n-o mai las, indiferent de umbre, de celelalte degete întinse, de perdele sau cortine…

vom lăsa degetele să ni se înfiripe în idilă !

comparatii

Standard

tanjirea-i ca o foame
durerea-i ca o sete
speranta-i ca o apa
ce-alina si adapa
in lacrima e plansul
trairea ce se varsa
in vestea buna-i mana
ce-apuca si revarsa
in ochii plini de ura e-o noapte fara stele
in dragoste-i lumina
ce vede cele bune ascunse printre rele
ca funiile e cearta
ca lantul libertatii
iertarea-i o cheita:
o lovitura sortii...

un fel de „Predică de pe munte”

Standard
Mi se părea că-n infinit coloana tot curgea în sus
Ca un pilon, un stâlp statornic al învăţării lui Isus.
Nu doar de sus ci prin istorie, a anilor mormane din veacurile sure
În crunta’mpotrivirea a minţilor fireşti
Cuvintele-au format coloane. A fericirii temelie
Printre coloanele lumeşti.
Le-a înălţat pe-un deal din lume ce-l poate vizita oricine
Prin geografice locaţii, sau buchisite printre file.
Vai greu ne vine s-acceptăm, şi e cumplit de grea schimbarea
Dar dacă surpi betoane seci parcă schimbi picurii cu marea.
Pe un pilon, din cap în cap, cioplit în slove înţelese
Precum columna mult cioplita, simţind din veacuri biruinţa
De la-nceput pân’ la sfârşit
Primul pilon este credinţa.
Dar cum ar sta deasupra lui în tremuri sfinte fericirea
Dacă pe lângă el n-ar fi, precum citim şi-acum în file
Ca apogeu al existenţei, de la’nceput pân’ la sfârşit
Ce’lalt pilon numit iubire. 
 
A fost scrisă pe pietre cu deget de foc ca primă şi mare poruncă
Priveşte spre stele, priveşte şi-n jos
Te-nchină, contemplă, iubeşte, valoarea-i eternă şi-adâncă.
De zică că nu poţi, cămara ţi-e goală, 
Te uită cum norul se zbate
Picurii mari de rouă şi trudă ogoru-ţi adapă şi udă
Făr’ să te-ntrebe de rău eşti sau bun, golindu-se tot făr’ de ciudă. 
Şi soare şi aer, şi râuri şi tot
Ţi-s date şi ţie şi mie
Ştiind că eşti orb şi bolnav şi sărac
Iubirea cea mare ce el ne-a purtat, ne este odihnă în trudă.
Unindu-ţi paşii tăi pe drum te întâlneşti cu-n oarecare
Şi-o mare lipsă de avânt îi stă povară
În spinare. 
Iubire-nseamnă ca să dai puţinul tău, cu bucurie
Şi-n slăbiciune să goleşti şi să te umpli cu tărie. 
Şi stând deasupra învăţăturii, din lipsa lui să nu-ţi faci parte
Te sprijineşte în cuvânt
În vorbă, ’n faptă, în gândire. Când alţii iau, aşteaptă, vând...
Tu fi ferice prin iubire!
Şi a crescut iarba pe deal de zeci de ori şi înc’o mie, însă
Citind se’nalţă clar acest pilon numit iubire.