adulmec tăcerecu plămânii-o fac bulgări în timp ce-o adulmec o tai cu privirea în loc s-o admirşi-o respir…(ea) e o lume a sfârşitului (la început a fost cuvântul, nu?)a prăpastiei ce se cască după ultima literă a vorbei ce cască a-lene cu sunetele la subraţ la subsuoară dă-o-ncolo nu-i da apă lingvisticălas-o să moară…în sărăcia ei de pustie…ea e istoria nescrisă a scrisului e liniştea din ochii glumei şi-a râsului amintirea unei memorii uitate ce nu ştie cum o cheamă (şi nu ştie că nu ştie)nu poate număra 1… 1000nu ştie de el… sau de eanu se ştie pe sinenu se poate-ntrupa că moare când îşi spune pe nume…dispare
strânseseşi ochii ca pe nişte pumni mă love-ai cu privirile lor mă simţeam străpuns de dorul fiortiptil fredonam nişte vârfuri de pominişte vârfuri de ulmi vroiam să mă bată vânturi arest să mă bată altceva o palmă de cersă mă rupă-n palmele lui de misterfredonata trosnire de pomi fiorul de test strânseseşi ochii ca pe nişte pumni să nu mă love-şti cu privirile lorsă-mi dai timp să mă vezi dispărândînaintea dârelor din urmă de dora înghesuirii ruptă de senslipsită de rând
se uită năucul la o vorbă şi-un „nu”englezii când spun „am” spun „sunt”* sunt două îmbrăcări de drum de loc la felşi-s capete de drum gândind opus *sunt am şi peste umăr mă tot uit cum trec pe lângă mine-n ritm alertşi mă autodepăşesc şi văd cum nu m-ajung nici cu privirea de parcă e o stea ce peste ani se vede într-o noapte sus pe cer*un gând cu-n gând în elîmi face dintr-o cretă un contur ce-i mult prea mic ca să încap în el cu buzunarele cămări şi lacătul închis de vorba „nu”*nu am nu sunt năuc se uită ochiul până-n el se caută pe mână pe picior şi-şi zice că n-ar fi n-are idee de conturinterior exterior*îl am pe „nu” da’ dacă-l folosesc mă subminezam fost am vrut am când am nu din fiecare câte-un picîn buzunaru’ stâng…*şi-l am pe „nu” ca pe-un fermoar ca pe un nasture de pus la zidce sunt ca pe-o parolă de acces la stări la ochi bogat şi ochi sărac*ce ai? mă-ntreabă într-o zi o acadea (impresia rea)am… amuţit şi am răspuns:„doar sunt!”
călătorru' 