amintire enervant de faină

nu ştiu colegii mei (foştii) cu ce intensitate au trăit momentele …ce vorbesc, anii petrecuţi împreună în campus, da eu unu am rămas cu multe aminitiri faine, enervant de faine.

ma puneam noaptea pe la 1 să dorm şi eu, ca unul care a tras de el şi în ciuda lipsei de chef a citit, s-a chinuit să înveţe, şi cand să o pronesc pe drumul liniştitor al somnului venea din patul de dedesubt un fel de lovitura de ciocan care spargea timidul meu somn în firimituri şi bucăţele

– Ruben dormi? Auzi mă, da ce face Dumnezeu?  

de parcă la ora aia ştiam eu ce face Dumnezeu, de parcă mă interesa, de parcă aveam chef să răspund (orice aş fi răspuns) de parcă dialogul era exact ce-mi doream, sau mai rău, un monolog cu glas tare venit din patul de dedesubt…

şi tăceam…  – Auzi mă Rubi, da dormi? Da ce face Dumnezeu mă?

şi după multă chinuială în a da impresia că dorm, izbucneam amandoi în ras, ca doi proşti…

enervant da faină amintirea

Publicitate

prima jertfă – dialog între primul şi al patrulea

– Tată, planta aia cu care te-a acoperit nu se aseamnănă cu nici una din cele văzute de mine în grădină.

– Nu căuta în zadar fiule, nu-i o plantă, e piele. Nu ştiu de unde înclinaţia asta a ta de a sta printre mieluşei. Să nu uiţi niciodată că blana lor moale şi albă a fost preţul spinilor. După ziua cu pricina au început să apară peste tot sfidand cu neruşinare îngrijirea noastră. Plăţile nu sunt ca iarba… Credinţa reprezintă paşii sub care se face schimbul vieţii. Chiar dacă te doare sufletul cand i se stinge viaţa şi glasul, cineva trebuie să moară.

Obişnuieşte-te cu asta!