Arhive pe etichete: directie

fuşereala unui mod de-a vedea

Standard
zbor cu ochii-ntr-o parte
în jos
izbindu-mă de nevăzuta direcţie
trecând cu aripa printr-o frică greoaie
de mortar vechi încă neînchegat
în amintirea posibilităţii lui
de a se întări
între mine şi ce-aş putea fi
 
ca ziua de azi
ca trecerea săltăreaţă a fiinţei
dintr-o interminabilă foame de zbor
de aer lovit trambulină
nu către în sus ci aşa
una după alta
liniar – continuu
 
zbor cu ochiul întors
în fuşereala privirii rătăcite
a unui mod de-a vedea
 
zbor înainte cu ochiul întors
ca să nu zbor singur zburăm
împreună traversând
zidurile zăcând
a multor alte zboruri
tot mai lungi şi tot mai în-alte
 
zbor cu ochii
într-o parte şi-n cealaltă
scuturi pentru şi împotriva privirilor
ce străpung plecate din ochii lor
ca pasărea în ţările calde
sau de ce nu…
ca dintr-un arc săgeata
 

clarificări 0006:

Standard

Blaga şi Nichita: o albie
(nu mă scurg printre ei! …m-adun!)

n-am ajuns încă !

Standard
de nu-mi vei vorbi ce-am s-ajung Dumnezeule ?
 
voi ajunge sufletul vechiului
şi-l voi (şi) depăşi ?
voi ajunge din urmă din nou(l)?
cusută gura inimii mele cusută cu firul multor tăceri
stă mută stă surdă cu ochii-n durere înoată
în lacrimi se-neacă în ele
în gustul amar de tăcere
mucezeşte sufletu’n ea asemenea merelor
nu mai bate în nicio uşă se prăbuşeşte în umbra ei
cu balamalele împietrite în deschiderea făcută cenuşă
fără lumina niciunui foc fără cutie poştală
fără scrisori fără veşti fără joc…
 
ce voi ajunge de nu-mi vei vorbi
Dumnezeule ?
ce-am s-ajung (în) ce înţelesuri ?
un punct într-o margine de cuvânt sau
nişte puncte într-o suspensie: o lipsă de urme
în urma unor lipsuri de mersuri…
 
joacă-ţi toate cărţile pe masa atomilor mei
ce-ai să câştigi ?
care ţi-e marea dorinţă ce vrei ?
 
împarte cu mine ziua victoriei sau măcar taie în min’ un procent
nişte minute nişte ore nişte secunde
despică burţile nerostirilor până-n tăceri
desparte tăierea celor două tăişuri din sabia cuvântului tău
rupe rămânerea-n urmă de-ajungere
mai noul de mai noul de ou…
 
voi ajunge din urmă planurile zilei dintâi
latura stângă
lunga faţă a întunericului cu înecarea Oxigenului în H2
plimbările tale cu spatele
funia ‘nodată în buriculpământului
dedesubtul plimbărilor
întâiul răsărit al cuvântului …
 (..?)

din simfoniile caniculare ale zilei

Standard
de-ar fi credinţa un pistol m-aş împuşca
în cap şi-n inimă m-aş împuşca
să mă străbată glonţul ei şi să se vad-n mine
pân’ dincolo de tot ce-i de văzut
 
dar ea-i un tren accelerat ce nu opreşte-n gara mea
să urc
ci trece-n zbor cu şuier şi tam tam
taram taram
şi până să m-arunc în faţa lui ca într-un ritual
iar l-am pierdut
 
apuc marfare line lente leneşe
le urc din mers şi văd şi simt şi gust
ce poartă-n ele tot felul de încărcături
din care mă hrănesc şi-n loc să-mi iau bilet
la clasa-ntâi’
călătoresc cu ele clandestin
 
sub paşi sub pleoape şi sub nări se-ntinde iar
un scurt peron cu scări de cord
şi becul programat
 
nu-i port pe alţii dinspre ce nu este spre ce va fi
mă las purtat
trenurile nu ştiu de pânze şi de ape
ele nu ancorează-n port ci-n gările pline de praf
a unei cărţi
sub simfoniile caniculare numite zi
 

Rugăciune

Standard
Fă-i căii mele o cicatrice!
Cu groază-ţi cer să îmi tai calea
până la sânge
până la nerecunoaştere…

despre călăuzire (galbenă)

Standard

Indicatoare galbene, însoţite de scris mare si săgeata. Te rătăcești numai dacă nu știi sa citești. Dacă nu ştii limba locala, scrie şi zice şi în aia internațională. (dacă încă nu o ştii deloc, e vremea sa te apuci !)

Mi-a trecut prin cap văzând clara călăuzire, vorba aia, puțin adaptata de mine „Prost sa fii, noroc ca vezi !” – cinste ochelarilor mei, și (scrisului) lor ! 🙂