Arhive pe etichete: diferenta

…nu mă trezi la viaţă

Standard
în aburul oglinzii am văzut tot
ce-i lipsea…aproape tot
ca dup-un duş am şters cu mâna noaptea
aşezată peste oglinda clară a trezirii
 
nu, n-ar fi trebuit…
s-apeşi cu zgomot clanţa într-un text
ce mi-a sărit în ochi şi-acuma lăcrimez
că firul de nisip ca pe-un copil abandonat
acolo şi-a lăsat un pas
sau nu ştiu ce picior e-n prag
exact acolo pus în marginea trezirilor şi somn
 
lasă-mă-n visul meu… îmi tot şoptesc –
dovadă că sunt treaz şi calc uşor
pe cioburi de simţiri mai vechi
în cerc să caut drumul înapoi
către un vis ce-i mort şi îngropat
dar care tot visează învieri
 
visez că dorm şi nu ştiu că visez
nici că sunt treaz sau adormit  sau viu
sau plec sau înainte merg sau înapoi
de ce?
visam că n-o să mă trezesc
şi-acum visez că o s-adorm
ca să nu ştiu să simt sau să visez
ca să nu ştiu că tu mă poţi trezi
‘n-alt fel de vis
‘n-alt fel de zi
‘n-alt fel
 

(in)diferenţă

Standard

Viitorul e altfel decât istoria în sensul că nu-i istorie… încă.

„zoom-uieşte !”

Standard
asta-i marea diferenţă dintre noi: doi
nu faptul că atunci când pronunţi limba ta scrie altfel
nici că atunci când umblu eu merg cu spatele către începuturi
într-o derulare căutătoare de găsiri
*
între tine şi mine (aşa, fie vorba-ntre noi) stă marea diferenţă
ca o-ntrebare fără răspuns şi nu pentru că nu ne-ar legăna aceeaşi barcă
(diferită) a fiecărei zile ci pentru că tu n-ai încetat să creşti, copile…
*
mi-a strigat ceva da’ n-am auzit
îngerii sau altcineva îşi băteau covoarele a sărbătoare
şi toţi aveau la magazin cărucioarele pline de vestea aceasta…
*
eu mi-am prelungit mai departe privirea involuntar ca atunci
când nu bagi tăcerile-n seamă
şi m-am uitat să mă gândesc la diferenţă
am uitat bacşişul acesta pe masă prins între pat şi pătură
la căldură
prins între mâine şi ieri ca între două jumătăţi de sandviş
din care muşcă viaţa rostind molfăind ca un postludiu de banc
„te-ai prins?”
ce să fac? „zoom-uieşte!” mi-a strigat…
 

una, alta

Standard

Una e să m-ascund eu, alta e să m-ascunzi Tu !

(asta seamănă cu aia mai veche: „Una e să-mi iau papucii, alta e să mi se dea”)

spălare şi creier

Standard

ei zic că-i rău ce facem. eu că avem nevoie !

peste apele stătute şi tulburi să curgă zilnic izvoarele Tale, să miroasă tot mai mult vindecare aşa cum muribunda iarnă miroase-a primăvară.

creierul e mai mult inimă decat inima

zilnic plus duminică de duminică ei zic că-i spălare de creier

iar eu că au dreptate!

mi-e frică de momentele în care nu mi-e frică

Standard

s-a zis şi se ştie că „curajul nu înseamnă absenţa fricii ci biruinţa asupra ei!”

am vazut într-o librărie o carte intitulată „Feel the Fear and Do it Anyway!”

înţeleptul Solomon a constatat că „frica de oameni este o cursă…” pe cand „frica de Domnul este începutul înţelepciunii.”

am observat că sunt situaţii în viaţă în care frica mă împiedică să fac ce e bine, ce ar trebui sau trebuie să fac, mă paralizeză, mă pride în cursa ei şi mă ţine acolo…

însă sunt alte situaţii în care frica mă împiedică să fac ce e rău. conştient de teama lăuntrică sunt mai precaut, mai atent, mai calculat…
nu-mi place să-mi fie frică, însă nu-mi place nici să nu-mi fie.

cum să păstrez echilibrul?

cum e mai bine?

Frank Herbert scrie în Dune că „Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale.”

Paulo Coelho scrie în Al Cincilea Munte că „A-ţi fi frică înseamnă că iubeşti viaţa.”

Jean Toomer zice că „Frica este un laţ care se strânge până sugrumă.”

pentru voi ce e frica?

vă e frică de momentele în care vă e frică,

sau vă temeţi mai tare de momentele în care nu vă e????