vine gândul şi zice: ho!unde te grăbeşti în ce povesteca peştele în susul râului ce-a secat (sau)în cerul din privirile lacului ce nu mai estestai! odihneşte-te în marginea acestei secunde să treacă timpul prin tine e-adevărat că va răscoli aranjatele tale sentimente dar măcar vei regăsi printre ele cele câtevacrezute pierdute înainte de vremepişcăcios de prea iute tu-ai prins timpul de toartă braţ la braţţi-atârnă la gât ca un şarpe înveninat de ciudă secundele lui pe degetul tău inelar se pierd în ne’nţeleasa găsirepreţioase de aur florile lor galbene înfloresc şi dispar muşcând din tine cu ultima lor devorare – anesteziatul ospăţîţi trece simplu prin ochi nu ţipă nu doare…
După ce am îngurgitat cartea am aruncat cotorul la coş ca pe un măr sperând că foamea îşi va găsi un capăt ca tramvaiele sau străzile-nfundate…Cartea s-a scurs printre dinţi cu toată culoarea cu gust, cu ‘ncărcătură şi numa’ după mi-am dat seama că am mâncat şi ambalajul interesat fiind de sufletul lui Că ce-s cuvintele decât nişte mărfuri de schimb cu care şi oamenii mărunţi fac afaceriMi s-a făcut rău şi când am dat-o înapoi nu s-a mai potrivit nicidecum cotorului doar destinaţiei, lăsându-mi un gust rău o pierdere şi-o foame (încă vie) ce mă mână spre raft spre magazinul ce-mi devorează leafa…Că lucrurile-n lumea asta se mănâncă-ntre ele!
călătorru' 