coboară peste genele mele închise coboară peste lume şi sateprin vreme şi flori pe nori şi terasese împleteşte’ntruna se coase fără ace şi lână şi fire fără mâini şi degete dibacefără de sunet coboară’n uimire…în suflete triste de vatră prea rece coboară mereu către seară şi trece…liniştită cu mantia târâşpeste lunăîşi adună în poală nebună mătănii de stelecu degete lungi le numără-ntrunacoborâta liniştita ocrotitoarea noaptenebunaşi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâiesă se-ntoarcă în fiece searăca o îndrăgostită-n amurg ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară
…cândva prin 2008
Nu există creştere fără schimbare Nu există schimbare fără pierdereNu există pierdere fără durere! *** Existând schimbare există creştere Existând creştere există câștigExistând câștig există bucurie!
Apa inconjoara bula de aer 🙂 Noi avem nevoie si de una si de alta. Traim in celula apei si in celula rotunda a aerului. I se vede rotunjimea in poza.
Am citit azi marturisirea de credinta a nu stiu cui. „Cred in crestinism tot asa cum cred in rasaritul de soare. Nu doar pentru ca il vad, ci si pentru ca vad totul prin lumina lui”
Paharul asta, cu cateva inghitituri de apa, parca e un ochi spre dependenta noastra de viata.
călătorru' 