dacă tăceam, filosof rămâneam…

…dar cum să rămâi ceva ce nu eşti?…

acum după ce am vorbit, am dovedit vorbind (unora cel puţin) că aparenţele înşeală, că aşa-zisul „filosof” nu există, sau există puţintel ascuns pe undeva prin adâncurile mele, acum că mi-am luat şi piatra asta de pe inimă, pot vorbi liniştit în continuare 🙂

criticii ce altceva au de făcut decât să critice… 

ce, n-a mai văzut lumea cizmari cu papucii rupţi sau poeţi fără poezie (pe nedrept şi paradoxal numiţi aşa, desigur)

ce, oare o singură definiţie are, mereu alta decât aia ciugulită de mine?

Pământul îşi vede mai departe de dubla lui rotaţie. De ce ar fi singurul?

Vă urez (pentru azi) „învârtiri” neameţitoare… 🙂

Publicitate

(ce) nu este fiind…

hoţilor şi nebunilor

hoţi şi nebuni ce sunteţi?

ce-aţi furat nebunia virgulei

puncte-punctele propoziţiilor neterminate…

calculele egale cu zero?

 

cine mai e în stare să vă

fure zâmbetul din colţul buzelor

sau să vă taie cu metaforica foarfecă 

panglica acestei deschideri?

 

cine vă poate fura lumina

găurilor negre din ochii voştri?

focul acesta străin pe care

nebunia mea nu-l înţelege

oricât şi-ar întinde privirea palmele

(di)sperând a-ncălzire

 

voi mi-aţi furat nebunia?

înţeleapta nebunie de a fura

înapoi ce mi-aţi luat 

(dovadă cum că este)

înşelându-vă amarnic…

 

poezia nopţii

poezia nopţii e-o peşteră în care intrând am păşit dinăuntru afară, lăsând totuşi afară afară şi intrarea în urmă…

Logos

În înmugurirea de înţelesuri Cuvantul Tău nu-i un singur dicţionar, ci mai multe!