Arhive pe etichete: definiţie

dialogul nostru-i o stea…

Standard

el e un cal sărit șotronic
de pe vârful stelei pe-un altul
tăind planurile vechi
în sfere cu colțuri ovale
rotunjite pe-o parte
mai ales
și mult mai…

o stea în cinci colțuri
inegal
înmulțite
într-o mereu o altă
socoată
călătorind
cu viteza luminii

brațele ei întinse

talentoscop

Standard
să rupi eticheta (unui lucru)
şi să scrii alta…diferită
să o rupi iarăşi
şi să scrii altfel:
uite o definiţie a adevăratului talent
 
acum şi pe-asta tre’ s-o rupem
să scriem alta…
 

zâmbet :)

Standard

Gestul (ăla) în care colţurile gurii sunt trase în sus de sufletul care se exteriorizează…că nu poate rămâne înauntru…

smile

…şi cine nu vrea să fie liber, beautifully free :)… (măcar înlăuntrul unei scrieri)

Standard

„Poezia este o formă de libertate, de multe ori cea mai frumoasă formă a ei.”

* aici am găsit scris

plasă de fluturi

Standard

 

water-5-600x426şi prind cu mâinile  zborul de fluture
nimeni nu-l vede nimeni nu-l ştie
îi descos aripile şi le-nşir pe hârtie
ca pe-un zbor într-un cer ce-i al meu
un cer-colivie…
 
* poza de aici
 

ispititoarea mijlocire a unei probe

Standard
încercarea se-ntinde asemenea unei gropi
cu marginile nehotărâte
văzută de-acol’ de sus din ochiul interior al soarelui
privirea legată de rază o străbate
până-n înţelesul ei de abis
până-n vremea aceea a naşterii când
absolut orice realitate (re)devine vis
 
de-aici din perpendiculara perspectivă umană
încercarea e-o neregularitate a scoarţei terestre
groapa rămasă-n urma sâmburelui căzut
din zgomotul primei muşcături mai adânci
pe care prima femeie o săpa cu dinţii
în prima-ncercare
(groapa unora e mai mică, groapa altora e mai mare)
 
pentru mersul meu legănat ea-i
o posibilitate încă neîntâlnită:
iubirea unei amintiri neştiută-n uitat
…iubire ce-şi plânge dorul dintâi
neştiind că m-am pierdut în aflat
neştiind că-i iubită
 
încercarea se-ntinde ca somnul în zori sau
ca masa-n praştia pregătirii
se-ntinde la poveşti ca un cântec pe-arcuş de viori
(ca o) răsturnare miraculoasă a firii
 

o formă de nebunie

Standard

Nebunia e o formă.

N-are nimic de-a face cu geometria, deşi de-ar fi înrudite probabil că i-ar cauza probleme

un soi de probleme inaccesibil legilor lui Pitagora.

Şi totuşi e o formă

nebunia.

ca un fir de aţă

Standard

cu inima în zambet şi buzunare goale

copilăroasa faptă legată de degetul Tău

curge prin ceruri ca un fir de aţă

de care mă prind şi mă leg

atunci cand mi-e bine şi e senin

sau neagră de zgură e noaptea iar mie mi-e greu

printre foi, acolo pe undeva la definiţii

scrie încredere

şi ca şi când nu-i tot…

Standard

de ce eşti Tu paradoxal?
..e simplu să întreb..
ciudată-i lumea şi ochiul ce te vede ciudat
când stinsă e lumina-n ochi
toţi
sorii pot să ardă delirând – scânteie Tu
oximoronic eşti!
Tu josul-sus

bogatul care n-ai la căpătâi nici cât un cuib
Tu mare-mic şi miel şi leu
ca să vorbeşti şi să te-audă toţi
ai pus tăceri lângă tăceri şi ca să te găsim
te-ascunzi!
nu, nu-s eretic când îţi zic „oximoron”
şi ca şi când nu-i tot
..şi anul ăsta cânt
de Tine, veşnice:
..că te-ai născut!