speechless (love)

n-am cuvinte cât te iubesc dar

voi folosi în locul lor scrisul acesta ce nu-i al meu

voi face semne cu el de parcă

în noaptea aceasta deasă a tăcerii

numai lumina acestei lanterne se-aude

 

şi-o să mă rog cu mâinile mele unite-n faptă ca într-un sărut

şi tot ce n-ar putea să declare sărutu’ acesta lipsit de cuvinte

îţi va face inima să tresară

şi faţa ta să ia din nou aminte

 

la ce-mi trebuie dom’le la ce-mi trebuie

neputincioasele cuvinte lipsă?

când am zâmbetul la mine tot timpul…

ţi-l dau ţie ca o umbră pe ape să te copleşească

să te-ajungă să te-ngroape

cum frunzele toamnei biruie pomul

de parcă eu aş fi tu iar tu omul

 

tu eşti Cuvântul ia-te-napoi:

(ce târg ar fi ăsta între noi doi?!)

 

îţi voi declara în tăcerile mele linia aia subţire

dintre bune şi rele pe care-ai trasat-o cu creta perdea

ruptă atunci la trecerea ta

pe lângă rupturile inimii mele crescute ca nişte gropi în asfalt

pe care tu le umpli coborând din înalt rupturi

pe nişte petece de hârtie

cu care dimineţile mă îmbie să tac s-aud ce-mi vorbeşti:

tăcerile tale cu care iubeşti

 

 

Publicitate