lucrurile ori curg ori nu curg… dacă nu curg, ele ori pot fi făcute să curgă, ori nu… dacă nu curg din prima înseamnă că a doua sau a treia sau unui mult alt număr îi vom zice „prima” …şi tot aşa…
oct.31
Arhive pe etichete: curgere
oct.3
imprimeuri invizibile
o nesfarsita insiruire de cuvinte curge in sus din fiecare minte
unele-s ascutite taioase altele-s culese din flori de cires
cu imprimeuri din inima scoase
urca amonte pe povarnisul de aer ca niste paraiase un ghem un caier
curate murdare rotunde cu forme desprinse din carti sau din umbre
cele trecute prin inimi crapate par rupte si ele lovite insangerate
altele venite proaspat din weekend sunt mai zambarete mai pline de cantec
e un spectacol extraodinar ca o pelicula de film „Tri Di” in care nu ma simt
doar spectator ci si scenarist regizor si mai ales actor
ma inregistrez din cand in cand in oglinda si (-mi) urmaresc
prin hubloul ei insiruirea – ce minte –
ce curge in sus inaintea mea calauza harta chiar cheie
– embrioni ai unei noi stele – seva din copacul idee
(ratacit in padurea aceasta vad muntele mare
vad crengile frunzele… insa nu ii vad creasta)
sept.11
prin ochiul oglinzii
momentan în grădinile vremii
nici un anotimp nu-i prea viu
nu s-a rezemat de peretele firii
nici un autobuz trandafiriu
sunt numai frunze îmbibate în verde
numai crengi ce mustesc inegal
aplecate să citească o veste
dintr-o ruptură scursă din ziar
prin fibrele optice rătăcește necunoscuta
planetă în salba universului mare
cu urechile umplute de- o negreală acută
muzica îmbibă anotimpu`n culoare
numai oglinda se plimbă de gratis
nedezlipită de trecutul autobuz timpuriu
retrovizoare se uită sălbatic
peste umărul anotimpului nu prea viu
apr.7
deVenirea timpului
timpul trece:
de-i scriere îi sunt foaie, de-i călător eu drumul
de o mare, fluviu, îi sunt îmbrăţişare
de e o amintire îi sunt umbre-n lumină (imensa-i libertate îi e încătuşată într-o fotografie, sublimă)
trece timpul: se-aude-n urma lui tam tam-ul
în grabă trecătorii îmi intră în simţire ca-ntr-o gară
trecând peronul zilei de dimineaţă-n seară
timpul trece: cutia de conservă îmi populează mâna
spre trecerea lui lungă i-o-ntind ca o cerşire
cu generozitate el îşi dezbracă clipa
curentul ei mă trece printre fire
şi trece, mereu trece într-o plictisitoare cohortă
ce se opreşte ca norocul din când în când
într-o-ntâlnire cu plictisul
atunci materia din care-i făcut devine aluat ce se-ntinde
şi creşte într-o nesfârşită poveste
şi trece, mereu trece într-o plictisitoare poveste
ce se opreşte ca norocul din când în când
pe marginea cuvântului: iubire
atunci lungimea din care-i făcut se adună toată în ea
prea scurtă, prea mică, prea rea
gura ar vrea să spună ceva, însă trece şi ea
se deschide şi adoarme deschisă într-o imensă visare
într-o imensă căscare
mereu mai întinsă, mereu trecătoare
mart.13
ebraică
de la sfârşitul foilor spre mine vine o scriere ce încă nu-i într-o ebraică nescrisă poezie: şi-o scrâjilesc pe foaie cu un cui
din vârful lui curge prin timp rugina se scurge însuşi timpul în caiet clepsidra foilor întoarce veşnicia: şi-şi face trup şi suflet din poet de la sfârşit de viitor, din spate se scurge marea până în izvor: de parcă lumea e ebraică în toate de la sfârşitul ei spre Creator
mai23
plouă dimineaţa
Negre pătrate în colţ
emană un sunet din ele
pe albul imens al cortinei
de suflet flămând şi intens
nemâncat de zile
cu sete mi-e dor
de ploaia dimineţii
cu aripi
tu înger plăpând
deviez în intersecţie vântul
cu vorbe întorc pe dos pătratele negre
cortina o trag pe urechi
cum trage din foi de tutun
fumul
viaţa din om
dimineaţa cu un cui fără chef
uit de tot
fără vlagă păşesc timid
în universul dur.
nov.10
metafore
ploua… cotoarele coperţilor erau întoarse-n sus iar norii toţi erau coperţi din răsfirate foi se prelingeau în picuri răzleţe litere ceru-şi turna cuvintele în mine şi ca să pot pătrunde rostul lor în ale mele gropi s-au adunat băltoci în care oglindea ce-avea de zis…
călătorru' 