Arhive pe etichete: cost

locul unde-a fost cândva un cui

Standard
mi-a rămas inima piele şi os
ca o grimasă-n colţul zâmbetului ei
ca locul unde-a fost cândva un cui
cu un tablou în el
ca o valiză ce şi-a pierdut călătoria
şi singurul ei rost
*
găsită-i gara-n locul pierderii de tren
iar lungii paşi pierduţi s-au regăsit c-odihnă-n ei
în locul coacerii e vânt
îl văd stând printre pomi mereu pitit şi nevăzut
mereu altfel cu părul lui cel blond
şi prietenos
cu tocurile-nalte şi deschide
la lemn de măr şi la bătăi
*
pierdută foamea s-a găsit
sătul mi-e la-ndemână  să-nţeleg
cuvinte cum ar fi „`ndeajuns” „destul”
şi anii ce-s pierduţi se văd
în vasta-mpărăţie a unui pom
cu fala ei tronând pe cap
a verde crud…
*
privirile de ochi pierdute sunt
şi-n locul lor găsit un ochi intact
e gata să îşi piardă zi de zi
întreagă revărsarea ce nicicând
pierdută nu va ştii că s-a pierdut
*
când pierzi ceva câștigi un loc
găseşti când pierzi şi nu ştii c-ai găsit nici ce
un set ce-i nou nouţ de întrebări
ce s-au pierdut de fostul lor stăpân
şi-n locul gol ce şi-au găsit
pierdut eşti tu

impresie

Standard
„N-am stăpân !”… mi-ai răspuns…
eu am zâmbit şi m-am uitat încă o dată pe lista chiriilor tale…

furăciune

Standard
să iau de-mprumut, să fur de-a „dreptul” să-mi însuşesc
conectat la cer cumva cu genunchii infipţi în podea
să iau de dincolo putere putere ce nu-mi aparține
să o jefuiesc s-o fac s-o simt prin vene cumva
*
fărâmiturile astea puține să le-nmulțească coșurile-n ele
că vine seara cina-n care lumea se mănâncă pe sine
și-orice străin se cade la mine acasă
să se simtă primit primit să fie bine
*
îmi încearcă inima o bătaie – știi ca atunci când știi că furi-
presimt o hoție mai mare pe care nu o pot face a mea
nu-i de împrumut și nici de vânzare
nu încape-n cămări și-n hambare
ea există s-o iubesc nespus lipsită de-ndoieli
și de-ntrebare
*
crăpate sunt temeliile toate arterele toate în inimi
cineva a furat frunzele de smochin și-a lăsat privirea deschisă
deșteaptă-n mine o fântână izvor cu brațele pline
să curgă prin degete  peste vorbe-n afară
o apă ce nu e a mea ce nu e furată ce-i lipsită de seară
să izvorască din ea… timpul de „iară”

timbru

Standard

să-ţi scriu un p(l)ic

… mai bine-ţi scriu un timbru

sau timbru mie

el e mai sincer

mai de preţ

mai de preţ decât scrisul

scrisul ce-ar rămâne la mine

fără el…

la gandul

Standard

la gandul ca pot fi muşcat de un şarpe, n-am mai dăramat zidul, n-am sters paienjenii de teama plasei lor. mi-am lasat ruinele in ruină

la gandul că voi întalni brusc o aşchie, sărită chiar atunci din buştean, am lăsat pădurea în pace, am înrudit securea-n rugină, iar zilele le-am transformat în an…

la gandul că se va toci fierul, n-am rupt eticheta din şnur;

citisem candva povestea puterii-ndoite

şi m-am oprit făr’ a afla că nu puterea-ndoită-i soluţia

o  ascuţire scurtă-i ajungea …

(continuarea poveştii citite o scriu acum, încercand sa nu repet greşelile…)

…spre pomenirea ei

Standard
Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; si, pe când sta El la masã, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au vãzut lucrul acesta, si au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sã se dea sãracilor.”

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceti supãrare femeii? Ea a fãcut un lucru frumos fatã de Mine.  Pentru cã pe sãraci îi aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mã aveti totdeauna.

Dacã a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a fãcut lucrul acesta în vederea pregãtirii Mele pentru îngropare.
Adevãrat vã spun cã oriunde va fi propovãduitã Evanghelia aceasta, în toatã lumea, se va spune si ce a fãcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Săptămana Mare – ultima săptămana petrecută de Isus împreună cu ucenicii Săi înainte de patima Sa, înainte de moartea şi învierea Lui a fost o săptămana încărcată de evenimente şi emoţie, întalniri, discuţii, remarci, reacţii, critici sau comentarii, atat din partea lui Isus cat si a celor cu care a avut de-a face.

De remarcat afirmaţia pe care o face Isus despre femeia aceasta care are curajul să iasă din „normal” si să îşi arate, să-şi exprime iubirea, aşa cum a ştiut ea cel mai bine: „…în toată lumea se va spune ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” – şi eu sunt unul care impresionat de gestul ei, iată o pomenesc în zilele astea de aducere aminte a acelor zile.

Ruptă de cotorul multelor păreri
Pagina umplută de păreri străine
Stă mototolită în mâ
na tremurândă
Care-a pus alături lucruri şi iubire.
Sub socoata-n grabă a zilei ce trece
Arde nerăbdarea foaia amanării,
Scrumul ei rămană paşilor pecete
Statul mult pe ganduri rudă-i nepăsării.
Păşind pragul casei plină de bărbaţi
Foaia albă-i scrisă cu nepotrivire
Lor le pare însă tristă risipire
Nardul ce se varsă-n gestul de iubire.
Adunată-n vorba acceptării Lui
Şifonata foaie a acuzării,
Cu mireasmă fină de parfum
Nu găseşte loc în cărţile uitării.

________________________________________________________________________

varianta 2 🙂

Pagina umplută de priviri străine
Ruptă din cotorul multelor păreri
Stă mototolită în mana tremurandă
Ce curge din lucruri parfum de iubire.
Sub socoata-n grabă a zilei ce trece
Arde nerăbdarea foaia amanării,
Scrumul ei il lasa paşilor pecete
Statul mult pe ganduri rudă-i nepăsării.
Foaia albă scrisă cam nepotrivit

Li se pare crunta, tristă risipire
ce cauta ea intre ei, aici?
de ce-si varsa nardu-n gestul de iubire?Adunată-n vorba acceptării Lui

Şifonata foaie’a acuzării,
Cu mireasmă fină de parfum
Nu găseşte loc în cărţile uitării.

călătorie gratuită :)

Standard

mi-am „însuşit” citatul ăsta că mi-l place 🙂

„Să trăieşti pe Pămant poate fi scump, dar include o călătorie gratuită in jurul soarelui in fiecare an.” – Ashleigh Brilliant.

şi cauciucurile se uzează

Standard

şi papucii (mergătorii) 🙂 se uzează şi cauciucurile se uzează dacă le foloseşti

şi picioarele s-ar putea să te doară. o să ţi se facă sete, foame cu siguranţă, poate că o sa faci febră musculară, poate că o să oboseşti şi o să ai nevoie de pauză şi de odihnă- ăsta e „preţul” călătoriei

cand nu mai  sunt buni papucii,  luăm alţii noi – mersul e mai important decat costul

cand nu mai sunt bune cauciucurile, le schimbăm – calătoria e mai importantă decat preţul

leac pentru tălpi

Standard

Drumuri sub drumuri pietre cu colţi de calci te răneşti de nu mergi nu ajungi rana din tălpi se vindecă mai încolo dacă nu stai pe loc..