Copiii şi-au pregătit plasele… Fluturii încă nu ştiu lucrul acesta…
mai27
Arhive pe etichete: copii
apr.2
false(le) jucării
cum coboară din elicoptere cutii pe scripeţi de funii învârtite în ei spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii cu timpul laşi în mine cutiile străine a zilelor prea pline de false jucării * cum de nu ştii? şopteşte o stea spre licărul ochi din inima mea cum de nu ştii de mână să ţii verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”? ridic din umeri simplu poverile lăsate acolo de noapte de stele de stea… * cum urcă spre elicoptere funiile goale şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul (iar) ochii copiilor tulbură marea din care coboară valuri de cer (cutii îngrădite-n libertăţi de mister)
* cum de nu vrei? ţip-un cocor aflat întâmplător în decor cum de nu poţi? răspund decorurile toate la toţi şi tac din priviri cu gura deschisă: surprindere furată de hoţi
* cum (,) coboară din elicoptere cutii? cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor cercuri jucării? cum ştie zborul elice să stea luceafăr sclipind într-o noapte de om? de ce-s zilele pline carton
mici prunci nevinovaţi curioşi cuiburi de zile în a zilelor pom… * ce-s în cutii elicoptere şi cer urechea uşă sau clopoţel libertate ‘ngrădire mister!?
iun.1
etalonul zilei (nu de azi) de astăzi: copilul
Cică aşa zice(a) Nicolae Iorga: ,,Când am încetat sa fim copii am murit.” (am primit pe mess 🙂 )
După ce n-am mai fost copil am devenit adolescent, pe urmă tânăr, ba chiar la 18 ani i-am zis „majorat”, iar acum cu toate ca ma consider om în toată firea, adult (cum ar veni), încă mai am „apucături” copilăreşti. Să fie de bine, să fie de rău ? Bănuiesc că şi, şi !
Pe lângă faptul că e bine să ne menţinem anumite trăsături copilăreşti, atunci când aceste trăsături le scoatem la iveală în contextul şi la timpul nepotrivit, nu e doar (de) rău, ci şi stânjenitor, ruşinos şi nepotrivit.
Iată câteva „păreri” din înţelepciunea divină (atât pro cât şi contra):
- „I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. Cînd a văzut Isus acest lucru, S’a mâniat, şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!” Marcu 10:13-15
- „Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, cari şed în pieţe, şi strigă la tovarăşii lor: V’am cântat din fluier, şi n’aţi jucat; v’am cântat de jale, şi nu v’aţi tânguit.” Matei 11:16-17
- „… nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.” 1Corinteni 14:20
A fi sau a nu fi (copil) ?! Asta-i întrebarea ! 🙂
mart.1
în pauză
nu îmi aştept copiii să vină de la şcoală, nici clopoţelul grabnic să îi elibereze
aştept ca siguranţa dintr-un oţel elastic să ţină vestea bună, s-o lase să vibreze
oprit de căzătură cu coatele julite, nehotărât e ochiul uitându-se la lacrimi
surprinderea a luat-o poştaşul s-o livreze la o adresă vagă închisă precum ochii
sar câteva din pagini cu corzile gândirii să ştiu ce-o să se-ntâmple-n finalul de capitol
dar foile sunt goale cu colţuri rotunjite şi toate sunt bifate cu-a timpului copită
cu chiot şi cu joacă copiii lasă şcoala să îi înveţe umbre de zâmbet şi suspine
în temele de-acasă din viitor le vine scrisoarea ce-o trimite de unde? când? şi cine?
călătorru' 