Arhive pe etichete: contur

iul.22

orbecăitul mers al mâinii

Publicat pe de
Standard
tactila privire o aruncam
prin vălul de-ntuneric ca un orb
faţă de tot ce-i nevăzut
cu mâinile credinţei bâjbâiam şi încercam
să-ţi pipăi faţa Dumnezeule
făr’ să mă ard dacă se poate şi
fără să mă tai
să nu-mi rănesc cumva atigerea-n
tiptila pipăială a cuvintelor ce-ţi ies din gură
sau para de foc ce ţi-o culegeam dintre pleoape
de parcă
toamna ‘mbelşugată a găsirii era aceea
 
însă ce pot vedea nişte degete-n noapte
sau ce-ar putea atingerea s-audă ?
 
în nevăzut ca un arcaş
şi-acum mi-arunc, mi-azvârl’ şi gândul şi privirea
şi-apoi mă duc să dibui ce-am lovit, ce-am nimerit
trăgându-mă de firul cu care de săgeată sunt legat
pân’ ce-n cămări pe raft
stau perele de foc ale privirii
cu care înlocuiesc şi-aici şi-acol’
şi-acum şi-atunci văzând şi nevăzând
prin vălul dintre tot ce-i în afar’ şi tot ce-a năvălit în ochi
în ochiul viu faţă de tot ce-i nevăzut
cu pere-n colţul gurii si sătul
setos
de dulcile poveşti cu care mâinile din când în când
îl zăpăcesc
 
Publicitate
mai22

Tu nu eşti umbra fiinţei Tale

Publicat pe de
Standard

Ţi-am găsit umbra lângă pomul plecat

plecat spre cer cu frunza desfăcută,

cu rădăcinile înfipte în eter

cu-ntreaga lui coroană nevăzută.


Te-am căutat şi Te-am găsit umbros;

cum să se lumineze soarele pe sine ?

căzut în lacul drept cu luciul gros

cu umbra lui de raze şi lumine.


Te văd mereu cu degetele ochi,

cu ochii ochi, cu umbra mea căscată

flămândă după trupul Tău necopt

ce cade peste noi cu umbra-i toată.


Te desenez aiurea pe asfalt

cu creta paşilor de jucărie,

să te desprind aiurea de înalt

să te încătuşez cu umbra-Ţi vie.

ian.17

nu ajunge să vrei…

Publicat pe de
Standard

vezi conturul de pe ecran

potriveşte-te lui dacă poţi

sunt ca o viteză-n garaj

ce stă pe butuci fără roţi

feb.17

Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său. Salvatore Quasimodo

Publicat pe de
Standard

oameni despre care s/a scris. unii prezentaţi direct, alţii indirect prin faptele şi reacţiile lor. prezentaţi în mod subiectiv de cel care a ales să scrie despre ei, iar pe unii nici măcar nu i-a cunoscut in mod personal, ci doar aşa din auzite sau scrise. descrişi prin prisma a ceea ce sunt sau au făcut şi a ceea ce nu sunt şi nu au facut, nu au fost în stare sau nu au avut curajul să facă (apofatic si catafatic, parca:)

relaţii şi realităţi indirecte, transmise prin scrisori. întamplările lor, nelămuririle lor, curajul sau frica lor reprezintă parametrii universali, un fel de „ţarc” în care suntem prinşi şi noi.

în oglinzile lor mă văd pe mine. folosesc conturul lor pentru a înţelege conturul meu, trăirea lor pentru trăirea mea. sentimentele lor se contopesc cu ale mele, ceea ce a apartinut lor parcă ar fi bunul nostru comun.

au în ei tot ceea ce e uman plus ceva divin. forme diferite ale aceloraşi esenţe.

am in plan cateva (auto)Portrete: 

  •  
    • abel – prima victimă
    • Eva – la un pahar de vorbă
    • Noe – o mică lume mare
    • Avraam – călătoria unui călător
    • Iacov – un tată şi mulţi fii
    • Samson – afemeiat puternic
    • Ghedeon – ulcioare şi flăcări
    • Samuel – o voce în noapte
    • David – împăratul fugar
    • Ionatan – moştenitorul detronat
    • Goliat – carul răsturnat de buturugă
    • Saul – o formă goală
    • Izabela – viermănosul măr roşu
    • Neemia – capăt de gand
    • Iona – un pocăit rebel
    • Daniel – printre străini acasă
    • Habacuc – suflet mahnit de nedreptate
    • Ioan B. – Jesus Freak
    • Iosif – spătează de tată vitreg
    • femeia din Samaria – fantana goală
    • ceilalţi…