Arhive pe etichete: contopire

prea târziu

Standard
rămâi!
nu nu veni
rămâi acolo-n lumea ta
că de-păşeşti prin fanta dintre noi
mă tem că lumile s-or contopi
se va vedea
întregul curcubeu va lumina pământul tot
îl va ploua pe cer
iar eu voi dispera
voi dispărea
să caut printre litere de fum
întregul jar ce-l înţeleg acum
nu nu veni
rămâi!
până şi gândul că tu poţi s-ajungi
e-un mod în care vii
în care eşti aici cu un alt trup
pe care şi să vreau nu pot să-l fac fâşii
nu pot sa-l rup
acuma c-ai venit…
rămâi!
 

set fire to the rain

Standard

a luat foc ploaia de la ceva chibrituri imposibile

eu am aprins-o cu frecarea palmelor îngheţate

tu i-ai dat foc cu sfredelul acela al privirii

în iasca uscatului suflet

el şi ea s-au încălzit pe-o parte

pe partea interioară a ploii

cu spatele la indiferenţă umăr în umăr

cum stau anii unul lângă altul în sprijinul istoriei…

au dat foc ploii

acestei mirişti de nori

verticalei foi a cerului