prea târziu

rămâi!

nu nu veni

rămâi acolo-n lumea ta

că de-păşeşti prin fanta dintre noi

mă tem că lumile s-or contopi

se va vedea

întregul curcubeu va lumina pământul tot

îl va ploua pe cer

iar eu voi dispera

voi dispărea

să caut printre litere de fum

întregul jar ce-l înţeleg acum

nu nu veni

rămâi!

…

până şi gândul că tu poţi s-ajungi

e-un mod în care vii

în care eşti aici cu un alt trup

pe care şi să vreau nu pot să-l fac fâşii

nu pot sa-l rup

acuma c-ai venit…

rămâi!

 

Publicitate

set fire to the rain

a luat foc ploaia de la ceva chibrituri imposibile

eu am aprins-o cu frecarea palmelor îngheţate

tu i-ai dat foc cu sfredelul acela al privirii

în iasca uscatului suflet

el şi ea s-au încălzit pe-o parte

pe partea interioară a ploii

cu spatele la indiferenţă umăr în umăr

cum stau anii unul lângă altul în sprijinul istoriei…

au dat foc ploii

acestei mirişti de nori

verticalei foi a cerului