la colţ

zic telescoapele că roată-i lumea; cum să se vadă altfel prin ochiul lor rotund…?

spun că voi sta singur în colţul universului cu faţa la cele două laturi, fără să ştiu ce-o să văd, nici dacă întâlnirea lor conversează…

stau în colţul cinematografului şi privesc pelicula colţuroasă, faza în care ai înfipt ţăruşul în fruntea căpăţânii, exact în colţul minţii rămasă în urma evreilor, romanilor şi grecilor…

ei vorbeau între ei aceeaşi limbă fără să se-nţeleagă şi se puneau la colţ unii pe alţii, iar eu (dacă tot n-am subtitrare) îmi pironesc ochii (coada ochiului, colţul privirii) în colţul crucii în care stai singur…

cine te-a pus acolo?

împătur şi desfac uşile colţuroase ale cinematografelor şi-mi urmez inevitabil paşii până voi da colţu’

cred că ştiu răspunsul !

Publicitate

privirea dintre barnă şi pai

cand intri pe blogurile astea ce cresc ca ciupercile, şi de ce să nu crească? nu te poţi apropia altfel decat cu privirea la început, uneori cu urechea şi cu gandul. contează părerea fiecaruia (a mea e cea mai importanta pentru mine) şi fiecare işi da drumu la tot ce ii trece prin minte si suflet pana in capatul degetelor. sita care sa cearna chestile ce merita citite şi cele ce merită doar degete de praf, sita asta o are fiecare din noi după dimensiunile şi gusturile lui.

privirea ce se plimba printre vorbe si postari, subiecte, argumente, pareri, contraziceri, jigniri, injuraturi, aprecieri, multumiri, etc. acum ca intotdeauna e privirea dintre barna si pai

parc-am uitat sa mai inchid ochii din cand in cand, doar aşa ca să meditez, să fac ordine între paie şi barne:

1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. 3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 4 Sau, cum poţi zice fratelui tău: ,,Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău„, şi, cînd colo, tu ai o bîrnă într’al tău?… 5 Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

de ce mă mir??

zici că sunt ipocrit şi te-nervează ipocrizia mea

dar n-o condamni

o’ngădui şi o creşti tot singur tre’ să mă pun la perete

să mă condamn să mă împuşc să mă omor

să sufăr moartea iar de unul singur ca să trăiesc dacă sunt doi

tre’ să-l omor pe unu’ dintre noi ca să trăiesc doar eu

te enervează da’ nu faci nimic şi când îl cresc eşti lângă mine şi te uiţi

pe urmă mă acuzi că sunt mai mulţi

şi nu doar unul cum ai vrea să fiu

da’i greu însă la fel de greu va fi al vieţii cost e greu

să mori însă şi să trăieşti e greu

abia-s în stare să mă cresc pe mine şi ştiu de ce mi-e greu

de ce nu pot: ciudată milă port în suflet… mă cresc pe noi

şi când destul de greu e să creşti unul

nici nu mă mir că e la fel sau poate chiar cu mult mai greu ca să creşti doi…