gândul

îmi trecuse un marfar
încărcat cam așa
ca un glonte era încărcat
ca un fulger
ca un nor cu ploaie
ca o pastă de pix încărcată
era marfarul meu
trecut

Publicitate

fuşereala unei aruncări copioase…

totu-i o privire aruncată
totu-i un fel de-a vedea
crescut pe ochiul rotund pe care creştem…

totu-i un ţipăt aruncat în urma altui ţipăt
ca vagoanele de marfă trecând prin spatele grădinii
în urma strigătului de locomotivă

totu-i o frunză sub povara galbenă a timpului
care atinge aerul care atinge pământul
care atinge ameţitor mâinele mâinelui
– sânul cerului sub care creştem –

totu-i o veste aruncată bacşiş
în urma copioasei întâmplări acolo
printre fărâmiturile pauzei…

de ce s-arunci privirea ca s-o treacă unii
în lista de probe (de) la faţa locului?

totu-i o dovadă pe care ne-o aruncă în faţă judecătorul
 – ca să nu mai vedem (nimic) altceva…

clarificări 0005:

Nu fac altceva decât să merg pe firul cuvintelor:
…precum nasul după miros
…precum apa după vale
…precum acul (magnetizat în carul cu fân) după Nord
…ca o inimă după iubire

hopa, s-a trezit inima mea…

întărituri voi cum aţi apărut?

de creşteţi ca ciupercile după ploaie

vă-ndoiţi ca nişte raze-n oglindă

sau veniţi ca un alergător de neoprit

pe care nimeni nu poate să-l prindă?

 

inima mea captivă-ntre voi s-a trezit

ca dup-o secundă de noapte ca dup-o clipire din ochi

a zilei

şi nu străbate spre ea nicio săgeat’ a simţirii

n-o cucereşte deodată niciun afară

nu-i sparge niciun geam pietrele căutării

aruncate aiurea

 

îngenunche înaintea distanţei

se-nchină de-a lungul depărtării

cucerită de separarea cărămizie

din zidul tăcerii ridicat ca o întăritură  de netrecut

zidită treptat absenţ-a rostirii cu-absenţă, sau 

înălţat brusc de nerostire, oh, voi întăriturilor –

ce zidire!

 

morile mi se-nvârt doar cu propriile-mi lacrimi

ce repede-s râuri şi ploi peste mările mele

de volbură ca nişte roţi dinţate pe maluri 

ciclice margini din oră precum clipocitul secundei

 

inima mea secundar dansează pe loc

măsurarea înconjurată de întăriturile ridicate

transparente şi tari

în care stau închis puşcărie

cum stă unu (năuc) faţă-n faţă cu trei zerouri

şi numai atunci e o mie…

***

 

da-mi-o mie horă dă-mi-o mie ziduri

dă-mi fisura dă-mi lipsa ciudoasă

cum coasă e-mbinare în timp ce-i tăiere

când cu ac când cu tăiş

când de-a dreptul când furiş

când de-a stângul

când iubire (cucerită de cuceriri)

când durere…

(cea mai aşa între iubiri)

ispititoarea mijlocire a unei probe

încercarea se-ntinde asemenea unei gropi

cu marginile nehotărâte

văzută de-acol’ de sus din ochiul interior al soarelui

privirea legată de rază o străbate

până-n înţelesul ei de abis

până-n vremea aceea a naşterii când

absolut orice realitate (re)devine vis

 

de-aici din perpendiculara perspectivă umană

încercarea e-o neregularitate a scoarţei terestre

groapa rămasă-n urma sâmburelui căzut

din zgomotul primei muşcături mai adânci

pe care prima femeie o săpa cu dinţii

în prima-ncercare

(groapa unora e mai mică, groapa altora e mai mare)

 

pentru mersul meu legănat ea-i

o posibilitate încă neîntâlnită:

iubirea unei amintiri neştiută-n uitat

…iubire ce-şi plânge dorul dintâi

neştiind că m-am pierdut în aflat

neştiind că-i iubită

 

încercarea se-ntinde ca somnul în zori sau

ca masa-n praştia pregătirii

se-ntinde la poveşti ca un cântec pe-arcuş de viori

(ca o) răsturnare miraculoasă a firii

 

Poezia de azi

îmbarligare nepotrivită

asocieri nenaturale

combinaţie ne/regandită

adjectivare amuzantă

îmbrăcarea îmbrăcămintei extrasezoniere

aliniere neplanetară

îmbrăţişarea îmbrăţişării duşmănoase

vedere sub coajă

două vederi trimise împreună (nu de la Mare)

terminare fără terminaţie

(nişte) descrieri sonore

ceva boabe de cafea ‘ntr-o ţigară

nişte spumă de (a)bere(ţie) pe tărmul oval

pe ţărmurile lipsite de capăt ale caietului şi scrierii

ale (de)scrierii

frica (de necunoscut)

(e) un fel de nesiguranţă

apă pe gheaţă

alunecuş

o problemă nerezolvată

de matematică

beznă derdeluş

*

sunt două fire scurt-circuitate

o nepotrivire

maioneză tăiată de lingură

prin învartire

*

scara de tren treaptă cu treaptă

scarţaie paşi

cantă un fior pe şira spinării

… să fie asta gara potrivită?

pe-aici trece expressul mirării?

*

două buzunare goale stau de vorbă-n tăcere

îşi împărtăşesc secretul

goliciunea durerea

le caută mana ca mascaţii de la poliţie

ca degetul pe listele dispărute

mirosind a amintirea celor avute

*

cu ce îmi voi construi apă minerală?

răsună întrebarea în dioxidul de carbon al frunzei

cu ce îmi voi recupera lumina?

cantă partea nerostit-a penumbrei

*

voi sta ca un pom în deşertul de oameni

pană va veni fulgerul

ca un ghid într-o junglă de autobuze

să taie din lianele astea de necunoaştere

ce cresc maronii şi optuze…

*

dacă se va găsi pe jos vre-un întrerupător

dacă se va găsi cineva

fără să-l calc în picioare îl voi păşi

ca pe-o scară rulantă

întamplă-mi-se ce mi s-a’ntampla!

*

maine trece repede pe aici

mă voi urca în ea fără bilet

nu ştiu limba costurilor

dar

poate-mi va dărui careva (vre-)un

interpret

Cutia de Valori

ca într-o cutie de valori de la cea mai sigură bancă din lume

mi-am pus încrederea în Tine

nu neaparat zilnic ci mai ales cand ajung la partea necartografiată

a întortocheatului parc al anotimpurilor

„azi plouă”

zice în sinea ei furnica privind înălţimea firului de iarbă

din zona verde a imensului parc incapabilă să-i calculeze

dimensiunile şi să le compare cu restul rămas

aşa cum aduni la urmă firimiturile de pe masă

de ce n-are cheie sau unde a aşezat-o nu face parte din înţelegere

degeaba caut sub preşul fiecărei dimineţi

sau sus în colţul înserării

… partea de înţelegere e alta

Lipsa lecturii

Mi-e mintea blocată

s-au cuplat nişte gânduri aiurea

de la flirt

de la vreme

şi nu ştiu pe unde-am lăsat butonul ăla mic

de reset

Astăzi nu se mai repară totul cu sârmă

în ce s-o fi putut bloca?

ca hârtiile de la imprimantă

numai zig-zaguri

numai tonner întins

petele unor limbi neînţelese

ca nişte calcule cu virgulă

ca nişte erori fără cauză cunoscută

S-a blocat ca atunci

când te rătăceşti şi nu mai poţi merge

înainte că nu ştii care-i înainte

Te opreşti

te blochezi ca şi cum asta e cea mai bună variantă

şi-ţi laşi doar privirea să caute un punct

de sprijin – o amintire

Ştii cum e atunci când

se blochează roţiile trenului !?

dacă eşti afară te prinzi de ureche

dacă eşti înauntru te prinzi de bară

blocarea lor nu te ţine pe loc

te-mbruschează

Mi s-a blocat mintea într-un cerc

ca o pisică

ce-şi fugăreşte propria coadă…

nemulţumirea, aprecierea şi eu

Potrivit slujbei pe care o am, sunt in vacanţă! 🙂 Paradoxal, am muncit si mi s-a oferit de lucru zilele astea mai mult decat in celelalte zile destinate lucrului. I-am spus la un moment dat Magdei, „Am o veste proasta! Am atata de lucru ca nu stiu de care sa ma apuc, pe care să o fac şi pe care să o refuz.” Evident am spus toate astea zambind. 🙂

Mi se întamplă cateodată să fiu nemulţumit cu serviciul meu (şi nu e singurul lucru care mă nemulţumeşte). Ba că sunt prea puţini bani, ba că e obositor si stresant, ba că…

Azi şi ieri am muncit altceva. Dacă nu au fost 2 zile foarte profitabile din punct de vedere financiar, m-au ajutat cel puţin să îmi apreciez mai mult serviciul, să îmi aduc aminte că sunt mulţi oameni care muncesc mult mai multe ore decat mine pe bani mai puţini. Cand mă compar cu ei dintr-o dată văd motivele de bucurie şi de apreciere pe care le am. Cand mă compar cu alţii privirea mea vede alte motive şi parcă nu mai pot fi la fel de bucuros.

Totuşi sunt şi motive întemeiate să-mi fie ciudă (nu ştiu pe cine) şi să fiu nemulţumit. O oră de tenis de camp costă jumătate din banii pe care i-am castigat azi în 10 ore de muncă 😀

Totusi ofertele ce au bătut la uşa „vacanţei” mele sunt mai promiţătoare de atat, aşa că mă voi strădui să nu mă uit doar în partea care nu-mi convine pentru a face comparaţii, mă voi uita şi în cealaltă parte şi-apoi voi privi înainte cu apreciere pentru ceea ce am şi ceea ce primesc (prezent continuu)

Vacanţă frumoasă!

comparatii

tanjirea-i ca o foame
durerea-i ca o sete
speranta-i ca o apa
ce-alina si adapa
in lacrima e plansul
trairea ce se varsa
in vestea buna-i mana
ce-apuca si revarsa
in ochii plini de ura e-o noapte fara stele
in dragoste-i lumina
ce vede cele bune ascunse printre rele
ca funiile e cearta
ca lantul libertatii
iertarea-i o cheita:
o lovitura sortii...