In seara asta, printre cele discutate, s-a strecurat la un moment dat comparatia „viata e ca nisipul” si fiecare a inteles ce a vrut. M-a pus pe ganduri asemanarea si am inceput sa ma gandesc cum e nisipul, si in ce masura comparatia e adevarata.
Acum nu stiu daca se poate vorbi despre viata in general, ca acel izvor misterios si extraordinar care ne face sa traim in fiecare zi (si nu ma refer la inima ce bate)…stiti si voi la ce ma refer. Totusi, cand zic „viata mea” sau „viata ta” plaja cea larga a vietii se restrange, si poate ca asa pe cearsaful meu se poate vorbi despre nisip si viata.
Si totusi, cum e nisipul? Daca zic viata e grea ! pot atunci sa ma gandesc ca viata e ca nisipul pentru ca nisipul e greu (cine nu crede sa ridice vre-o cativa saci cu nisip – deala ce se foloseste la facut mortar 🙂 – eu am incercat de curand, si la propriu si la figurat.)
Daca zic viata e trecatoare ! pot si in cazul asta sa zic ca nisipul e ca viata, si invers, pentru ca tot de curand mi-a spulberat vantul niste nisip in ochi, si desi e greu, paradoxal zboara destul de bine 🙂
Boaba, boaba, ce-i aia o boaba de nisip? Dar bob langa bob? Numara boabele de nisip daca poti ! e ca si cum ai incerca sa numeri stelele 🙂 Si daca fiecare boaba formeaza sirul vietii mele, eu zic ca pot compara viata cu nisipul. Cand se gata micul sir ce-mi apartine mie (imi apartine pentru ca mi-a fost dat) se gata oare MARELE sir? E de prisos sa intreb !
Si vorba spusa fara intentii rele cateodata, si cu intentii rele alte ori, oare nu a lasat in viata (mea) urme pe care valurile uitarii se tot chinuie sa le stearga ?! exact asa, cum imi las pasii prin nisip cateodata, adanc…
Viata e ca nisipul… (si… si viata si nisipul au multe alte caracteristici ce-mi scapa deocamdata)
Apreciază:
Apreciere Încarc...
călătorru' 