Arhive pe etichete: combinaţie

….turul II

Standard

...dacă n-ai topor nu eşti nici măcar coadă; eşti bâtă!

…din seria variantelor de Nota 10, vezi constatarea evreiască lăsată nouă moştenire de Eclesiastul 10:10! 🙂

bătaia fluturilor cenuşii

Standard
căzută fruntea-n mână mi-a deschis
un zbor de fluturi cenușii
un zbor multicolor
ca ‘mbrăţişarea de arătură a unui plug
ca baterea de câmpi şi de ogor
*
ştiind că-i doare lovitura mea
nu m-am oprit să le trimit
mulţimi întregi de paşi
scrisori d’amor – cuvinte ca nişte bătăi ce dor-
un dor spre ce-i deschis
cu chinul lung şi luminos de stea
*
căzută fruntea a lăsat
întredeschis în palma ei un loc uşor
ca un fior
un locușor ca pana unui fluture de-abis
ca îndrăzneala minţilor din vis
ce se uimesc pe ele cu ce-i nou
*
în toamnă mi-a căzut din palma mea
rodul crescut de locul gol
rodul rămas ca loc deschis
sub fruntea de ogor şi câmp
sub arătura lui de gând
pe care-l bat cu-asprimea primăverii
tot crescând
căzută fruntea-n mână mi-a deschis
un zbor de fluturi cenușii

între poezie şi proză

Standard

dacă ar fi să aleg aş alege proza. şi totuşi cum să trăiesc fără poezie. îmi vine să zambesc citind ce scriu, de parcă poezia ţine loc de apă şi aer şi paine:) pe cand viaţa e o curgere în proză. ar fi caraghios să vorbim toată ziua în rime sau vers alb dar tot în comparaţii şi metafore, ce să mai zic de aliteraţii. în prima zi a săptămanii să se înceapă cu A, pe urmă cu B, ca într-unul din psalmii evreieşti. nu ştiu cum ar fi!? ştiu că dacă doar aşa am face ar fi normal, pe cand iacă dacă nu facem aşa, e anormal.

mă uitam pe bloguri şi constatam că lumea işi lasă părerea mult mai repede la o scriere în proză decat la o poezie, probabil pentru că mesajul e mult mai clar, fără prea multe ambiguităţi ci eventual un anumit subiect privit dintr-un anumit punct de vedere, ceva mai degrabă obiectiv decat subiectiv. ceva ce ţine de provocarea vieţii şi cele actuale cu care ne confruntam, nu atat de mult de senzaţia interioară, de subiectivitatea care se exprimă şi ea cum poate 🙂

iubesc poezia. probabil  o sa continui să citesc şi să scriu poezie pana la finalul vieţii. trăind într-o lume a prozei nu am încotro şi trebuie să mă adaptez, mărturisind şi în felul asta că sunt între 2 lumi, că sunt în trecere, în călătorie. resursele unei lumi îmi sunt necesare pentru a călătorii spre şi în cealaltă (nu aia viitoare, de la capăt de drum, ci asta a încătuşării şi eliberării prozo-poetice)