...dacă n-ai topor nu eşti nici măcar coadă; eşti bâtă!
…din seria variantelor de Nota 10, vezi constatarea evreiască lăsată nouă moştenire de Eclesiastul 10:10! 🙂
nov.16
Arhive pe etichete: combinaţie
mart.5
bătaia fluturilor cenuşii
căzută fruntea-n mână mi-a deschis un zbor de fluturi cenușii un zbor multicolor ca ‘mbrăţişarea de arătură a unui plug ca baterea de câmpi şi de ogor * ştiind că-i doare lovitura mea nu m-am oprit să le trimit mulţimi întregi de paşi scrisori d’amor – cuvinte ca nişte bătăi ce dor- un dor spre ce-i deschis cu chinul lung şi luminos de stea * căzută fruntea a lăsat întredeschis în palma ei un loc uşor ca un fior un locușor ca pana unui fluture de-abis ca îndrăzneala minţilor din vis ce se uimesc pe ele cu ce-i nou * în toamnă mi-a căzut din palma mea rodul crescut de locul gol rodul rămas ca loc deschis sub fruntea de ogor şi câmp sub arătura lui de gând pe care-l bat cu-asprimea primăverii tot crescând căzută fruntea-n mână mi-a deschis un zbor de fluturi cenușii
ian.23
între poezie şi proză
dacă ar fi să aleg aş alege proza. şi totuşi cum să trăiesc fără poezie. îmi vine să zambesc citind ce scriu, de parcă poezia ţine loc de apă şi aer şi paine:) pe cand viaţa e o curgere în proză. ar fi caraghios să vorbim toată ziua în rime sau vers alb dar tot în comparaţii şi metafore, ce să mai zic de aliteraţii. în prima zi a săptămanii să se înceapă cu A, pe urmă cu B, ca într-unul din psalmii evreieşti. nu ştiu cum ar fi!? ştiu că dacă doar aşa am face ar fi normal, pe cand iacă dacă nu facem aşa, e anormal.
mă uitam pe bloguri şi constatam că lumea işi lasă părerea mult mai repede la o scriere în proză decat la o poezie, probabil pentru că mesajul e mult mai clar, fără prea multe ambiguităţi ci eventual un anumit subiect privit dintr-un anumit punct de vedere, ceva mai degrabă obiectiv decat subiectiv. ceva ce ţine de provocarea vieţii şi cele actuale cu care ne confruntam, nu atat de mult de senzaţia interioară, de subiectivitatea care se exprimă şi ea cum poate 🙂
iubesc poezia. probabil o sa continui să citesc şi să scriu poezie pana la finalul vieţii. trăind într-o lume a prozei nu am încotro şi trebuie să mă adaptez, mărturisind şi în felul asta că sunt între 2 lumi, că sunt în trecere, în călătorie. resursele unei lumi îmi sunt necesare pentru a călătorii spre şi în cealaltă (nu aia viitoare, de la capăt de drum, ci asta a încătuşării şi eliberării prozo-poetice)
călătorru' 