nuferii crescuţi din lacurile blagiene cu noroi nu sunt ai meide ce-i am eu cum de privirea mea îi face să plutească-i un mistero umbră neagră pe sub ape o umbră de-amintire ce-am uitat
* moroiul meu e vindecarea mea cu gust amare frumuseţea care zace-n el ca o reflecţie-n albul nuferilor de dedesubt de cer în mersul (m)eu spre un alt euca unda-n timp cu timp perfect şi ca o coacere de fruct ce nu-i nici prea târziu nici timpuriu
ouăle-s rele am încercat să le fac poezie şi n-au vrut am încercat să le fac ceai şi n-au ieşit le-am spart coaja şi şi-au stricat formaiar deformarea le-am amestecat-o cu căpşunide le-a pălit culoarea obrajilor *la ce-mi trebuie mie răutatea loram uns albuşul cu nişte uleile-am lustruit gălbenuşu’ cu lingurasă le îndulcesc răutatea le-am pudrat cu inocenţa făinei în zadar*le-am luat cu binişorulle-am luat cu bătaiale-am aruncat cu disperare în cuptor să le prăpădescsă le dovedesc că există iadul bucătărie(i)negat de îndărătnica lor răutate*după o vreme le-a rodit dulceaţaîntr-o altă formăîn îmbrățișarea neprietenoasăa contopirii şi-a focului*astăzi ezit când spun „ouăle-s rele”