o herghelie de mânji cu coame rebele

de ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,

care-n loc de clipite

goneşti în jurul inimii

o herghelie de mânji cu coame rebele?

 

de ce te-oi fi iubind?

 

ştii cum e la noi

tu îţi auzi glasul tău

eu îmi aud glasul meu

şoptesc cu gura mea cuvintele tale

te aud pe tine prin mine

rătăcind…

Publicitate

mărgele de gheaţă

scară de grăunţe

braţe de iubită

degete de floare

scriere pripită:

ca o dimineaţă venită spre seară

ca o ‘mbrăţişare grăbită fugară

ca nişte mărgele făcute din gheaţă

răsăritu’ apune orice dimineaţă

*

joacă de lumină agăţată-n ceară

joacă de cuvinte între „cand” şi  „iară”

joacă făr’ de reguli car’ s-o îngrădească

născută-ntre doruri adormită-n coastă

*

scară de iubire între aici ş’ acolo

trecere grăbită de la noi spre voi

lină liniştită

unu înspre doi…

*

ciuguleşte ziua ciocul nopţii parcă

paşii-mi duşi de valuri frunze-mi par o barcă

iau dintre clipite grăunţele-n mană

şi le-arunc la păsări negre pe sub lună

*

valuri mari de oameni mi le strang la guler

gerul ciuguleşte al căldurii fluier

urc cu scrisu’ scara treaptă după treaptă

ea mă urcă altfel fără să mă-ntrebe

nu mă menajează nici nu mă aşteaptă…