molipsire

se ia o inimă neîmblânzită:

se ia cu mâna stângă

se trece dintr-o mână în alta

până creşte în ea soarele

în palme se ia

până o pătrund amprente

adânci

mici doar din cauza depărtării

se ia în râs cum se prinde o veselie în braţe

cum se întind în privirile dimineţii

gânduri curate prinse-n cârlige

se ia o inimă neîmblânzită

se ia…

 

Publicitate

(ne)îmblânzirea

se ia o inimă neîmblânzită

în care se văd încă bătăile

se aşază într-un trup de femeie

cum schimbi lanternei bateriile

sau măcar aia una uzată

terminată de consumare

 

apoi se tachinează uşor

pulsul cu minusul

până curg prin vene liane

aleargă în priviri feline

până se-aşează şi domină-n ea sentimentul

şi-acel ceva neîmblânzit

îşi găseşte în sfârşit recunoaşterea

 

se ia aripa stângă şi i se aşează la loc

potrivită în vechile găuri

iar aripei drepte i se ajustează

zborul dezacordat de trecerile bruşte

prin grotele gândului

 

se deschid apoi porii – toţi porii

pleoapele – toate pleoapele – sufletul

braţele, gurile, ochii, posibilităţile

şi oportunităţile ţinute închise

şi i se ascultă – pe tăcute

(ne)îmblânzirea