Arhive pe etichete: cearta

ce-artă!

Standard
tu vezi în balta mea un lac adânc
şi eu zâmbesc când zici că-i
plin de peşte
că-s bărci în el ce-noată
surâzând şi-o mie de culori
ascund câte-o poveste…
 
tu zici ‘nainte fără să te-opreşti
eu dau din cap mereu
ca un zăvor
că bălţile sunt gropi ascunse-n ploi
lipsite de crăpări şi de izvor
 
dar tu o ţii pe-a ta
şi nu te laşi
mă-mpingi cu vorbele răstite lin
simt unde cum se-ntind
cu-vânt sub paşi
simt peşti cum mă străbat
şi stele cum mă ţin…
 
mă ţin de vorbă cu risipa lor
mă ţin în ele vii – o amintire
mă ţin de-a lor toiag sprijinitor
mă ţin ca scaiul de o potrivire
 
eu neg… şi dau din cap şi zic că nu
iar tu zâmbeşti
fără să-mi dai dreptate asculţi
cu-o pleoapă apele gemând
şi marea de priviri
care se zbate
 
…din când în când m-aşez
pe malul tău
ca un pescar cu undinţa
în mână dorind să prind un somn
sau un ecou
să-ţi iau din ochiul
timpului curgând o zi
sau de ce nu
o lună
 
untitled
Publicitate

dă-mi un pic de timp

Standard
strânseseşi ochii ca pe nişte pumni
mă love-ai cu privirile lor
mă simţeam străpuns de dorul fior
tiptil fredonam nişte vârfuri de pomi
nişte vârfuri de ulmi

vroiam să mă bată vânturi arest
să mă bată altceva o palmă de cer
să mă rupă-n palmele lui de mister
fredonata trosnire de pomi
fiorul de test

strânseseşi ochii ca pe nişte pumni
să nu mă love-şti cu privirile lor
să-mi dai timp să mă vezi dispărând
înaintea dârelor din urmă de dor
a înghesuirii  ruptă de sens
lipsită de rând
 
 
 

ce făceai şi ce făceam

Standard
tu îţi mişcai mâinile pe lângă corp
eu învârteam pixu-ntre degete
tu îţi aruncai privirea de-a roată
eu încercuiam lumea cu degetul
tu îţi ascundeai secretele printre scrisori
eu scotoceam printre priviri după timbre…
*
tu râdeai de ziua de mâine
eu îi căutam partea amuzantă
tu mă ţineai de mână cu gândul
eu gândeam ţinerea de mână cu glas tare
tu iubeai printre toate rândurile
eu iubeam fiecare iubire pe rând…
*
tu stăteai pe tocuri ca pe-o trambulină
eu îţi prindeam în braţe săritura
tu condimentai cu răbdare toate diminețile
eu îţi împachetam cadourile-n nepăsare
tu ţipai paharele în cioburi
eu căutam norocul printre ele…
*
tu plecai o plecare prelungită
eu îţi umbream paşii cu umbre
tu tăceai cu toată distanţa
eu simţeam tăcerea cu glas tare
tu nu ştiai c-am să vorbesc la trecut
eu nu ştiam că nu răspund pereţii
tu-ai fi iubit şi-ai fi existat şi-ai fi vrut
eu ar fi trebuit…
albie să-ți fiu şi mal
…pentru apele vieţii

(pe) calea lui Kain

Standard
ce urme adânci inegale şi repezi
ce mulţi au călcat pe urmele tale
şi-au făcut din ele obiceiuri în viaţă
şi cale

începutul ei şi lumea-s deodată
deşi n-a pornit chiar odată cu tine
te-ai ridicat pe câmp într-o groapă
să zideşti dintr-un frate ruine

n-ai păzit intrarea la uşă
berbecul de care n-ai avut grijă cu coarnele-ntoarse
ţi-a’mprăştiat fumu’ mancarea ţi-o arse
respingerea faţa şi-a’ntors către tine

ţi-ai adunat faţa de pe jos toată ruptă
mânia ai lăsat-o să fiarbă
a crescut repede neagră o iarbă
în care fir cu fir se tot luptă

un viu schimb de cuvinte

Standard

nu mă interesează vorba ta
de ce să ne certăm a mia oară ?
mototolite razele ‘ntr-o stea
le-adun în palmă fără să mă doară

prevăd, presimt, şi de pe-acuma ştiu
c-o să mă-ntorc să caut aruncarea
un deja-vu cu mine mult prea viu
îmbrăţişare-amurgului cu seara

cu ochii-nchişi aud şi văd ce zici
şi-mi zic şi eu tăcerea către tine
să ne certăm plăcut şi prietenos
cu umbre şi lumini de vorbe pline

aruncă-mi interesul înapoi
şi-i mâzgăleşte dez-ul de pe frunte
eu stau ca un boxer cu pumnii goi,
să îmi arunci mototolirea-n frunte

eufemismul nostru

Standard

la-nceput a fost una – înţelegerea

apoi au fost două … prima + cearta

mai târziu a apărut şi-a treia … tăcerea

pe urmă au rămas iar două … prima s-a deşirat

azi oscilăm între a doua şi-a treia

o primă eufemismică

comparatii

Standard

tanjirea-i ca o foame
durerea-i ca o sete
speranta-i ca o apa
ce-alina si adapa
in lacrima e plansul
trairea ce se varsa
in vestea buna-i mana
ce-apuca si revarsa
in ochii plini de ura e-o noapte fara stele
in dragoste-i lumina
ce vede cele bune ascunse printre rele
ca funiile e cearta
ca lantul libertatii
iertarea-i o cheita:
o lovitura sortii...

mirare

Standard

Îmi arde inima în mine

Cum arde febra lui pe tâmple

Fără de pată mi-a slujit

Mulţi ani curaţi…

Şi-acuma s-a îmbolnăvit.

Dar nu-ndrăznesc să-L chem la mine

Şi i-am trimis pe ai lui Iacov

Cum arde inima-n nădejde,

Că ei au zis c’a zis că vine.

Dar ce rost are osteneala?

Daţi fuga prieteni pe alee

Şi-i spuneţi doar ca să şoptească…

Că şi eu sunt sub stăpânire:

Şi când zic unuia se duce

Şi când zic vino, iute vine

Ascultă fără să crâcnească!

Să zică doar o simplă vorbă

E plânsul meu şi a mea rugă

E tot ce-l rog pentru-al meu prieten

Doar El e domn iar eu sunt slugă.

 

Iar Domnul se opreşte-n stradă

Mirat grăieşte spre-a lui Iacov:

De multe zile sunt cu voi

Şi nu ştiu cum e cu putinţă

c-am căutat şi n-am găsit

în voi asemenea credinţă.