e linişte mare pe mare cum e lapte şi pâine pe masăpluteşte frica pe vânt şi pe ape cum plutesc consecinţele-n fapteprea multă apăjumătate-i făcută din soare că doar e universnu mulţi poli sau cfr vie ce-o venipoa’ să plouă sau să ningă sau să viscolesau să viscolească cu coasa de crivăţ până în labirintul melancolieidin care nu mai ieşim şi peste care stă ca un capacnesfârşitul ocean al fanteziei pe care nu ne dăm că n-avem plutăşi oh e ştiut că plută au doar uniiăia care vers cu vers îşi construiesc zborul din aripile rupte ale eşeculuişi încercăriie linşte mare pe mare…
nimic nu sunt şi sunt nimic o vorbă-n plus o linie+n minus şi-s slab cu pielea mea de osşi stau cu mersu’ dus-întorsşi-s gol ca să te fac să viicum toamna-ntinsă pe câmpii se urcă-n pom*mi-s dragi golirile de tot(cu aromă demiseacă de butoi)de mă alung suntem iar doişi mă împing mereu pân’ spre de tot ca să-ţi fac loc*aşa mă regăsesc că suntcând mi-oglindesc nimicul cu zulufimă laud cu ce n-am cum lunile îşi numără zi după ziîntregul anmă laud cu ce nu-s privind ‘napoi pe unde-am fost unde m-am dushabar nu am ce sunt ştiind ce-am fost nu-l mai îmbrac pe „sunt” în nici un rost…*asta e clar nimic nu sunt cristal de geam curat prin care nu se vede deformat în care ochii nu se-ndoaie nu se frângîn tot ce nu-s descopăr tot ce sunt*şi rupt şi slab şi jos uşor să pot să zbordecor fiind mereu în alt decorcu tot dicţionaru-n buzunar traduc traducdicţionaru’ tăuşi-i mai uşor să zbor… e mai uşor*(în carnea mea de lut cu gust stătutţi-ai pus aroma ta de vintu scump ai cumpărat tot golul meuca să ai loc să-l faci să fie plino să mă umflu-n pene cu ce nu-scu tot ce-ai cumpărat cu ce-ai aduscu ce-ai umplut ce-ai adunat ce-ai pus…mereu o să mă laud cu ce nu-s!)
tu îţi mişcai mâinile pe lângă corp eu învârteam pixu-ntre degetetu îţi aruncai privirea de-a roatăeu încercuiam lumea cu degetul tu îţi ascundeai secretele printre scrisorieu scotoceam printre priviri după timbre…*tu râdeai de ziua de mâine eu îi căutam partea amuzantă tu mă ţineai de mână cu gândul eu gândeam ţinerea de mână cu glas tare tu iubeai printre toate rândurileeu iubeam fiecare iubire pe rând…*tu stăteai pe tocuri ca pe-o trambulinăeu îţi prindeam în braţe sărituratu condimentai cu răbdare toate diminețile eu îţi împachetam cadourile-n nepăsaretu ţipai paharele în cioburi eu căutam norocul printre ele…*tu plecai o plecare prelungităeu îţi umbream paşii cu umbre tu tăceai cu toată distanţa eu simţeam tăcerea cu glas taretu nu ştiai c-am să vorbesc la trecuteu nu ştiam că nu răspund pereţii tu-ai fi iubit şi-ai fi existat şi-ai fi vruteu ar fi trebuit…albie să-ți fiu şi mal
…pentru apele vieţii
a rămas mică ultima creştere pe semne c-am crescut se văd manşetele cu glezne lungi şi nişte gânduri mugurii au înverzit *din vechiul nou în noul nou surpriză înţeles pentru cuvântu’ „altfel”când am pierdut ce-am fost am plâns ca un copil ce spune tuturor că E *din trunchiul plin de noduri al schimbării cresc cum anul creşte tot schimbând noaptea pe zi şi pierde şi câștigă tot mereuvechiu-nceput cu noul început *chiar nici o pierdere nu-i dezgolită de câștigcum plânsu’ -nmugureşte-n bucurii(iar mugurii-s amari până-nfloresc)rămasă mică manşeta vechilor schimbări se bucură plângândde mâna ce a depăşit-o’n mersşi-i face semn de neştiut cu ochiul schimbului deschis-închis „pe semne c-am crescut…”
Nu există creştere fără schimbare Nu există schimbare fără pierdereNu există pierdere fără durere! *** Existând schimbare există creştere Existând creştere există câștigExistând câștig există bucurie!
călătorru' 