oraşul acesta

cărările spicuite ca firul de păr sunt nişte terminaţii ale oraşului

cu amputata plecare sosire

stoarse de iarbă dealurile sunt mulse de ploi

călcate-n picioare de urme-ncălţate în mers şi-n noroi

în oraşul acesta iubito vom locui amândoi

*

tu vei împleti partea pletoasă a sufletului meu

cu mlădiţe doar de tine ştiute

pe care le vom culege toamna altfel mai metafizice

incapabile să vorbească mai pline mai mute

*

(eu) voi face din privirea ta o corabie pe care o vom folosi

în loc de autobuz

mai ales noaptea când lumina adoarme când

oraşul e mai asemenea vieţii straniu obtuz

*

nu ne vom cumpăra niciodată bilete

ne vom duce cu chitanţa la şcoală să ne deconteze iubirile

cerneala vărsată în nopţile umplute de lună

vizibile ziua pe colile cerului cu amprentele noastre-mpreună

*

ţi s-a spicuit părul la rădăcină cu fructe cu tot

îl mai ţine doar strângerea noastră de mână rădăcinile degetelor

înfipte-ntre ele sub temelia oraşului

în care iubito ne vom descoperi cândva

*

eu pe tine

tu pe mine

ca pe nişte comori neştiute de nime’

ca pe nişte neasemuite mistere

ţi s-a spicuit păru’ iubito… ‘n himere

Publicitate