Arhive pe etichete: capat

Citire cu glas tare

Standard
n-am ajuns la capătul meu
mă prelungesc zi de zi încă
şi mă prelungesc cât pot de mult
 
stă mândria pe mine ca o haină
ce nu mă-ncape
prea strâmtă prea mică prea nepotrivită
cu frica mânecilor prea lungi
atârnându-mi spre începuturile mele pământeşti
fără formă de aripi
sau zbor
 
nici nu ştiu dacă am pornit deja în călătoria aceasta
spre capătul meu
şi mă jenează în ceafă
eticheta încă netăiată a confuziei
 
„mai e mult?” întreb stând pe loc
„mai e vreme?” întreb răbdarea
nerăbdător
şi vorbesc mult acoperindu-mă
fără să-i las loc să(mi) răspundă
cu mâna la gură mă acopăr
ca sub ascunderea unei jene
sau a unei ruşinări pudice
 
fiecare zi mă compostează şi mă scurtează
în trenul acesta al direcţiei întortocheate
(lipsit de direcţie – ce glumă gogonată :))
deocamdată îmi ştiu bine staţia:
 
m-am oprit şi azi pe peronul unei cafele
să citesc încă o dată cu glas tare
cu glas de granit
cu glas de piatră
sinele meu
eul meu
me-ul meu
n-a ajuns la capăt !
 

pe marginea inelului

Standard

caut capătul pe marginea inelului şi nu-l găsesc. între cele două maluri curge lin şi continuu 78388219.jpg

iubirea.

capătul meu e la mine

capătul ei e la ea

şi-atunci cand ridicam capetele

privirile ce se-ntalnesc

sunt pod.