m-am agăţat (vezi legat) de laserul lingvistic visat de Nichita
şi curios, nu m-am tăiat la mâini;
eu cel atârnat, atârnată clipita
am vizitat pe rând începutul fiecărei lumi de-ntuneric
pe care a tăiat-o în două trecerea noastră
separând de sfârşit nefiinţa
jos-ul de sus
abisul de abis
cum mă ţineam strâns de lingvistica rază (aşa cum ţin câteodată pixul de strâns)
în braţe mi s-a cuibărit o sforţare:
durerile naşterii întinse la picioarele mele aidoma unor rădăcini,
şi am văzut cum s-a născut pentru prima dată mirarea
legată de cordonul ombilical
al unei frumuseţi în delir
trec şi acum în viteză ţinându-mă bine şi nu ştiu capul încotro să-mi întorc –
îmi place începutul cum vine, cum timpu-l sleieşte de puteri, de noroc
pe care lingvisticul laser de la început
îl luminează cu trecerea: să-(şi) vadă-nţelesul lui tot
atunci când fluviile de lumină taie între viitor şi trecut
albia prezentului în care m-arunc (mă desprind) şi înot
mai13
călătorru' 