Îmi plac trezirile. Ele răscolesc somnul altor treziri:
Îşi recunoştea aroma, da’ parcă se trezise într-o garderobă complet nouă, într-o îmbrăcăminte necunoscută. Lărgimea paharului i se părea o imensă libertate faţă de celula boabei ştiută înainte.
Asculta fără să înţeleagă dialogul masculin-feminin, fără să ştie că va fi ultimul:
– Vin acum honey! Îmi beau repede cafeaua, încui şi pornim…
la masa împletită pe marginea cafelei
cu colţuri rotunjite şi-aromă de-amintire
pe-o muzică flămândă ‘n urechiile lungite
un curcubeu din cană se-mprăştie-n simţire
în calendar e-nfiptă întâia zi din lună
iar ghiocei aşteaptă pe mese schimbul vremii
am prins de sentimente cu şnurul pe măsură
un gest de primăvară rupt de pe buza verii
se-nchide şi deschide portiţa între boală
şi strada îmbulzită umbrită de spital
în doctori şi pe holuri răsună o clipită
pendulă între plajă şi-al sănătăţii val…
vibrează cu lumină doar glasul tău pe masă
tresare atunci povestea ţinîndu-şi respiraţia
şi din plămânii zilei oxigenaţi cu viaţă
se-agaţă-n scris pe masă un bulgăr’ de cărbune
eliberând cu-n deget
când veştile mai rele, când veştile mai bune
călătorru' 