Vă invit să ÎMPĂRTĂŞIM poezia pe care o considerăm valoroasă, poezia proaspătă scrisă de noi sau de alţii, sau chiar şi acele ÎNCERCĂRI pe care un adevărat critic literar nu le-ar numi „poezie”, dar care reprezintă totuşi pentru scriitor un pas înainte, un important pas înainte…
Facebook: https://www.facebook.com/groups/281266985275473/
„Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un
poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab
decât sine însuşi.” – Nichita Stănescu, Gând 12
dacă încă mai există lumină (şi există!), ea trebuie aprinsă!
ca lumina să se aPrindă, de obicei tre’ să aibă loc o „întalnire” (+&-)
degeaba avem Lumina, daca nu umblăm pe „calea” ei, dacă nu o urmăm; (aşa cum facem cu lanterna în noapte)
cand nu e lumină e noapte
cand nu vedem suntem (ca şi) orbi
cand nu vedem, rătăcim, mergem oriunde călăuziţi de oricine
de noaptea ţării mele, nu îmi doresc neapărat o „torţă” mare ci mai degrabă mai multe „lanterne” mici. lumina mea şi lumina ta
realitatea este că: „…odată venită Lumina în lume, oamenii (eu şi tu) au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vadă faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” Evanghelia după Ioan 3:19-21
* poza de AICI
Lângă urechile gândului bun ce stă lângă urechea mea, stau două gânduri ce şoptesc mereu : un gând bun şi-unu rău.
Lângă urechile gândului rău ce stau la urechile gândului bun, îşi trag la oală jar pe dedesubt şi-şi clocoteşte-n şoapte câte-un sfat, lenea care muncind vorbeşte: stai ! şi hărnicia care arde stând.
Inspirată dintr-o evreiască de AICI
în semiluna fertilă
în seminoaptea lumii încă necoaptă
le-a intrat sub unghii
s-au murdărit pe mâini
legând laolaltă lutul şi varul
s-a revărsat peste ei o mare de vorbe – să-i spele
neînţelesele ploi ale iubirii Tale – şi harulîn coptura lumii,
în amiaza zilei brusc înnegrită
palmele Tale întinse păreau murdare
ţinând laolaltă dreptatea şi harul
s-a turnat peste Tine un puhoi de osandă – şi cuie:
era neînţeleasa Ta semnătură peste foile eliberării noastre
de degete ‘ntinse – şi ură
călătorru' 