am fost felicitat pentru blogul meu „sensibil şi naiv” şi am zâmbit (cu apreciere pentru felicitarea primită) şi şi datorită sentimentului contradictoriu pe care l-am avut. mi s-a părut că sună a pseudocompliment, nu referirea la partea sensibilă ci la partea naivă, de parcă naivitatea e un lucru rău, un lucru de evitat.
mereu înţelesurile cuvintelor schimbă întreaga imagine, înteaga înţelegere şi încărcătură a celor spuse, tocmai prin multitudinea variantelor, de parcă la fiecare cuvânt ar trebui să punem notă de subsol care să-i clarifice semnificaţia, care să-l „traducă”.
e simplu şi complicat în acelaşi timp, pentru că naiv înseamnă: sincer, încrezător, candid, simplu, neprefăcut, inocent, însă naivitatea e asociată şi cu lipsa de experienţă, cu credulitatea, cu lipsa de judecată matură, cu viziunea copilărească şi copilăroasă, ceva neserios, pueril, prostuţ 🙂 (nu chiar prostesc, nici chiar prost :))
deci, e de bine sau de rău? (de parcă ar fi uşor să zicem ce-i rău şi ce-i bine, de parcă trebuie neapărat o concluzie 🙂 )
sfatul apostolului era cam aşa: „Fiţi proşti în ce priveşte răul şi înţelepţi în ce priveşte binele!”
ştiu că a fost un compliment (altfel la ce bun felicitările :)) MULŢUMESC !
Apreciază:
Apreciere Încarc...
călătorru' 