oameni despre care s/a scris. unii prezentaţi direct, alţii indirect prin faptele şi reacţiile lor. prezentaţi în mod subiectiv de cel care a ales să scrie despre ei, iar pe unii nici măcar nu i-a cunoscut in mod personal, ci doar aşa din auzite sau scrise. descrişi prin prisma a ceea ce sunt sau au făcut şi a ceea ce nu sunt şi nu au facut, nu au fost în stare sau nu au avut curajul să facă (apofatic si catafatic, parca:)
relaţii şi realităţi indirecte, transmise prin scrisori. întamplările lor, nelămuririle lor, curajul sau frica lor reprezintă parametrii universali, un fel de „ţarc” în care suntem prinşi şi noi.
în oglinzile lor mă văd pe mine. folosesc conturul lor pentru a înţelege conturul meu, trăirea lor pentru trăirea mea. sentimentele lor se contopesc cu ale mele, ceea ce a apartinut lor parcă ar fi bunul nostru comun.
au în ei tot ceea ce e uman plus ceva divin. forme diferite ale aceloraşi esenţe.
am in plan cateva (auto)Portrete:
-
-
abel – prima victimă
-
Eva – la un pahar de vorbă
-
Noe – o mică lume mare
-
Avraam – călătoria unui călător
-
Iacov – un tată şi mulţi fii
-
Samson – afemeiat puternic
-
Ghedeon – ulcioare şi flăcări
-
Samuel – o voce în noapte
-
David – împăratul fugar
-
Ionatan – moştenitorul detronat
-
Goliat – carul răsturnat de buturugă
-
Saul – o formă goală
-
Izabela – viermănosul măr roşu
-
Neemia – capăt de gand
-
Iona – un pocăit rebel
-
Daniel – printre străini acasă
-
Habacuc – suflet mahnit de nedreptate
-
Ioan B. – Jesus Freak
-
Iosif – spătează de tată vitreg
-
femeia din Samaria – fantana goală
-
ceilalţi…
-
călătorru' 