(ce) nu este fiind…

hoţilor şi nebunilor

hoţi şi nebuni ce sunteţi?

ce-aţi furat nebunia virgulei

puncte-punctele propoziţiilor neterminate…

calculele egale cu zero?

 

cine mai e în stare să vă

fure zâmbetul din colţul buzelor

sau să vă taie cu metaforica foarfecă 

panglica acestei deschideri?

 

cine vă poate fura lumina

găurilor negre din ochii voştri?

focul acesta străin pe care

nebunia mea nu-l înţelege

oricât şi-ar întinde privirea palmele

(di)sperând a-ncălzire

 

voi mi-aţi furat nebunia?

înţeleapta nebunie de a fura

înapoi ce mi-aţi luat 

(dovadă cum că este)

înşelându-vă amarnic…

 

Publicitate

drumul dintre alb și negru

copacii sunt negrii la suflet ca huma

manerul cuțitului negru nu taie

lumina cea neagră tăcand se îndoaie

și zambetul tot pămant e de acuma

ca paiul la suflet ca trestria frantă

e omul ce fumegă încă

speranța mai trece cateodată spre muncă

și-și aruncă privirea nepătrunsă și adancă

omul o ridică de jos și-o adună

bogatul calcă în picioare albine

amărăciunile-s dulci și senine

cel ce n-are nimic continuă să spună

geamurile toate sunt negre la suflet

se vede prin ele deformat și aiurea

ploaia le spală doar fața căciula

sub care vizibil se ascunde partea interioară de umblet

– copacii sunt negrii la suflet ca huma

și-n geamuri îmi bat… începand de pe-acuma –

hexagonale

Anotimpurile vieţii sunt ca hexagoanele unei mingi: cu multe laturi legate-ntre ele şi oarecum rotunde.