S-ascundă cuvintele lumina (aşa) cum lumina ascunde culorile.
Arhive pe etichete: ascundere
una, alta
Una e să m-ascund eu, alta e să m-ascunzi Tu !
(asta seamănă cu aia mai veche: „Una e să-mi iau papucii, alta e să mi se dea”)
poeme mincinoase
adevărul poemelor mele a murit
s-a înecat pe malul foii de plumb din care-şi făcea Bacovia ţigările şi pâinea pe care-o fuma în anotimpul plumburiu al ploii
adevărul poemelor mele s-a înecat în moartea ce răsare plumburiu ca un zâmbet, plombat pe faţa unor cuvinte inutile
adevărul poemelor mele s-a îngropat – aşa cum praful s-aşterne pe timp îşi aşează moartea înghiţiturile fără să se înece, făr’ să se sature
am îngropat adevăru-n poeme:
să testez învierea – făr’ să am dreptul. ştiam de mai demult că plumbu-i greu, că-n fiecare zi moare o zi
istoria-şi îneacă malul prezent cu apele şi valurile ei şi le îngroapă în albumul de plumb al uitării
am îngropat adevăru-n poeme:
aceleaşi poeme din care cresc pomii în nisipul din care se-agaţă geamurile-n crengi
ferestrele învierii pe care le sparg copiii cu joacă, cioburile din care-mi înseilez poemele mincinoase