…poeții?
poeții au un ochi în plus
miopi din când în când la tot
ce-i împrejur a tot
se apropie să vadă ce și cum
magnetic să citească
ce încă nu a fost…
…poeții?
poeții au un ochi în plus
miopi din când în când la tot
ce-i împrejur a tot
se apropie să vadă ce și cum
magnetic să citească
ce încă nu a fost…
se ia o inimă neîmblânzită: se ia cu mâna stângă se trece dintr-o mână în alta până creşte în ea soarele în palme se ia până o pătrund amprente adânci mici doar din cauza depărtării se ia în râs cum se prinde o veselie în braţe cum se întind în privirile dimineţii gânduri curate prinse-n cârlige se ia o inimă neîmblânzită se ia…
o luminiţă albastră ca o stea e rodul dintre două fire moarte
ce lasă valurile să le ia: o adiere-a geamului cu cruce până-n sărutul fantei ce-o seduce
în orizont e briza violetă cu care soarele sărută zarea
şi muşcă din ovalul interpret sub pleoapa ce cu drag sărută seara
cuvintele pe buze-mi sunt sărut şi degetele între ele se sărută
şi braţele culcate lin pe piept tăcerea şi ea pupă gura mută
zgomot de paşi se lasă peste noapte cum bruma-mbrăţişează toamna pomii
de gura lumii vreau să mă despart, sărut pământu-n mers pe buza vremii
iubito lasă-mi tu cadou, ascunde-ntr-un sărut o amintire
şi leagă-mă de tine-ntr-un ecou cum steaua se sărută între fire…
Cuvintele Evangheliei, fără confuzie, te cheamă şi te-alungă!
razele toate din pricina lacrimilor altfel se revarsă
umbrită e bucuria de pleoapele închise peste inimi
e dimineaţă de mult şi pana spre apusul Soarelui, cu pleoapele închise
mulţi(mea) cantă.
cantăm cu pleoapele închise
Tu păşeşti smerit cu lacrimi în ochi…
lumina Ta veşnic vrăjmaşă nopţii, ca s-o reverşi
în curcubee ai legat fiecare rază de paşii plansului Tău
venind spre noi, totodată plecand…
„spune-le să tacă” ţi-au zis călăuzele oarbe de pe marginea gropii;
le-ai răspuns cu lacrimi în ochi:
– Mă deranjează amestecul vostru nelegiuit-sărbătoresc,
însă dacă buzele lor vor tăcea, voi da buze pietrelor, să strige –
şi vor striga!