nemulţumirea, aprecierea şi eu

Potrivit slujbei pe care o am, sunt in vacanţă! 🙂 Paradoxal, am muncit si mi s-a oferit de lucru zilele astea mai mult decat in celelalte zile destinate lucrului. I-am spus la un moment dat Magdei, „Am o veste proasta! Am atata de lucru ca nu stiu de care sa ma apuc, pe care să o fac şi pe care să o refuz.” Evident am spus toate astea zambind. 🙂

Mi se întamplă cateodată să fiu nemulţumit cu serviciul meu (şi nu e singurul lucru care mă nemulţumeşte). Ba că sunt prea puţini bani, ba că e obositor si stresant, ba că…

Azi şi ieri am muncit altceva. Dacă nu au fost 2 zile foarte profitabile din punct de vedere financiar, m-au ajutat cel puţin să îmi apreciez mai mult serviciul, să îmi aduc aminte că sunt mulţi oameni care muncesc mult mai multe ore decat mine pe bani mai puţini. Cand mă compar cu ei dintr-o dată văd motivele de bucurie şi de apreciere pe care le am. Cand mă compar cu alţii privirea mea vede alte motive şi parcă nu mai pot fi la fel de bucuros.

Totuşi sunt şi motive întemeiate să-mi fie ciudă (nu ştiu pe cine) şi să fiu nemulţumit. O oră de tenis de camp costă jumătate din banii pe care i-am castigat azi în 10 ore de muncă 😀

Totusi ofertele ce au bătut la uşa „vacanţei” mele sunt mai promiţătoare de atat, aşa că mă voi strădui să nu mă uit doar în partea care nu-mi convine pentru a face comparaţii, mă voi uita şi în cealaltă parte şi-apoi voi privi înainte cu apreciere pentru ceea ce am şi ceea ce primesc (prezent continuu)

Vacanţă frumoasă!

Publicitate

mirare

Îmi arde inima în mine

Cum arde febra lui pe tâmple

Fără de pată mi-a slujit

Mulţi ani curaţi…

Şi-acuma s-a îmbolnăvit.

…

Dar nu-ndrăznesc să-L chem la mine

Şi i-am trimis pe ai lui Iacov

Cum arde inima-n nădejde,

Că ei au zis c’a zis că vine.

Dar ce rost are osteneala?

Daţi fuga prieteni pe alee

Şi-i spuneţi doar ca să şoptească…

Că şi eu sunt sub stăpânire:

Şi când zic unuia se duce

Şi când zic vino, iute vine

Ascultă fără să crâcnească!

Să zică doar o simplă vorbă

E plânsul meu şi a mea rugă

E tot ce-l rog pentru-al meu prieten

Doar El e domn iar eu sunt slugă.

 

Iar Domnul se opreşte-n stradă

Mirat grăieşte spre-a lui Iacov:

De multe zile sunt cu voi

Şi nu ştiu cum e cu putinţă

c-am căutat şi n-am găsit

în voi asemenea credinţă.

…spre pomenirea ei

Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; si, pe când sta El la masã, ea a turnat mirul pe capul Lui. Ucenicilor le-a fost necaz, când au vãzut lucrul acesta, si au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, si banii sã se dea sãracilor.”

Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceti supãrare femeii? Ea a fãcut un lucru frumos fatã de Mine.  Pentru cã pe sãraci îi aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mã aveti totdeauna.

Dacã a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a fãcut lucrul acesta în vederea pregãtirii Mele pentru îngropare.
Adevãrat vã spun cã oriunde va fi propovãduitã Evanghelia aceasta, în toatã lumea, se va spune si ce a fãcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

Săptămana Mare – ultima săptămana petrecută de Isus împreună cu ucenicii Săi înainte de patima Sa, înainte de moartea şi învierea Lui a fost o săptămana încărcată de evenimente şi emoţie, întalniri, discuţii, remarci, reacţii, critici sau comentarii, atat din partea lui Isus cat si a celor cu care a avut de-a face.

De remarcat afirmaţia pe care o face Isus despre femeia aceasta care are curajul să iasă din „normal” si să îşi arate, să-şi exprime iubirea, aşa cum a ştiut ea cel mai bine: „…în toată lumea se va spune ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” – şi eu sunt unul care impresionat de gestul ei, iată o pomenesc în zilele astea de aducere aminte a acelor zile.

Ruptă de cotorul multelor păreri
Pagina umplută de păreri străine
Stă mototolită în mâna tremurândă
Care-a pus alături lucruri şi iubire.
Sub socoata-n grabă a zilei ce trece
Arde nerăbdarea foaia amanării,
Scrumul ei rămană paşilor pecete
Statul mult pe ganduri rudă-i nepăsării.
Păşind pragul casei plină de bărbaţi
Foaia albă-i scrisă cu nepotrivire
Lor le pare însă tristă risipire
Nardul ce se varsă-n gestul de iubire.
Adunată-n vorba acceptării Lui
Şifonata foaie a acuzării,
Cu mireasmă fină de parfum
Nu găseşte loc în cărţile uitării.

________________________________________________________________________

varianta 2 🙂

Pagina umplută de priviri străine
Ruptă din cotorul multelor păreri
Stă mototolită în mana tremurandă

Ce curge din lucruri parfum de iubire.

Sub socoata-n grabă a zilei ce trece

Arde nerăbdarea foaia amanării,

Scrumul ei il lasa paşilor pecete
Statul mult pe ganduri rudă-i nepăsării.Foaia albă scrisă cam nepotrivit

Li se pare crunta, tristă risipire

ce cauta ea intre ei, aici?

de ce-si varsa nardu-n gestul de iubire?Adunată-n vorba acceptării Lui

Şifonata foaie’a acuzării,
Cu mireasmă fină de parfum
Nu găseşte loc în cărţile uitării.