Arhive pe etichete: aparenta

turn it off

Standard
 am apăsat turn-on-ul frunzei de smochin
şi s-a luminat  zâmbetul prietenos
alteori serviciul solicitant şi-obositor
sau personalitatea ce-a trecut testul body-language-ului esenţial
cui îi mai este străină limba aceasta?
încrucişarea firelor pe pieptul reclamei…
 

schelet de cutumă

Standard
se minţe?
nu! nu vreau să dezplevesc seminţe
nici să descriu asemănarea lor pe foaie sau
îngroparea lor trecătoare sub copertă
*
desigur că se minte!
e la mintea cocoşului acel negru sub unghie
care deschide diferenţa precum o cheiţă mută
din loc muntele uşii de fier din iarna închiderii
spre primăvară
*
se minte cu coajă cu tot până la miez şi
parcă totuşi cel mai mult cu coaja se minte de…
nu se mai vrea găsit miezul de…
nu se mai vor scuipate cojile
*
să mai dezgropăm astfel de o-se-minte
sub straturile atâtor obiceiuri până dăm
de fosilele noastre luate prin surprindere
de erupţia prezentă?
*
o-se-minte o-se-minte
cu voi ne scrie istoria
 

false(le) jucării

Standard
cum coboară din elicoptere cutii
pe scripeţi de funii învârtite în ei
spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii
cu timpul laşi în mine
cutiile străine a zilelor prea pline
de false jucării
*
cum de nu ştii? şopteşte o stea
spre licărul ochi din inima mea
cum de nu ştii de mână să ţii
verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?
ridic din umeri simplu poverile lăsate
acolo de noapte de stele de stea…
*
cum urcă spre elicoptere funiile goale
şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul
(iar) ochii copiilor tulbură marea
din care coboară valuri de cer
(cutii îngrădite-n libertăţi de mister)
*
cum de nu vrei? ţip-un cocor
aflat întâmplător în decor
cum de nu poţi? răspund decorurile
toate la toţi
şi tac din priviri cu gura deschisă:
surprindere furată de hoţi
*
cum (,) coboară din elicoptere cutii?
cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor
cercuri jucării?
cum ştie zborul elice să stea
luceafăr sclipind într-o noapte de om?
de ce-s zilele pline carton
mici prunci nevinovaţi curioşi
cuiburi de zile în a zilelor pom…
*
ce-s în cutii elicoptere şi cer
urechea uşă sau clopoţel
libertate ‘ngrădire mister!?

beţie

Standard

cu degetul pe margine de pahar fac ocolul amintirilor neuitate

o licoare neagră se scurge pe bar precum zborul unor negre păcate


paharul tocit se înalţă timid să şoptească ceva către deget

de şoaptele lui cu ochiul lipit mă desprind mă despart făr’ de preget


paharul tot scade sub umbletul meu rotund ca de paşi lipsiţi de oprire

ciupesc cu cuvinte înţelesuri de maci şi-ntre umeri de opiu sprijin delire


mi se pare că lumea-i oprită pe loc nu o văd să alerge pe stradă

mi se-nvârte privirea cu orbite cu tot dar eu ştiu că-i aşa de faţadă

carenţă aparenţei

Standard
sunt tari temeliile munţilor
ele stau pe oblica axă a Pământului
pe nevăzuta lui privire – orbită de lumină –
moale făptură ce mă lasă să trec prin ea
cu razele-i drepte şi tari rupte de stea

sunt lungi kilometrii de sânge prin tine
(însă) tu nu poţi să ţii pasul cu ei
plămânii ţi-s plini de frunze străine
iar când se ofilesc ţi-s toamnă –
toamnă tic-tac-ului şi inimă ei

sunt tari braţele pomilor când sprijină cerul
să nu cadă grabnic şi-abrupt peste noi
puterea aceasta ce ochii-nsenină
vai e ascunsă adânc în noroi…

părerile zic că soarele-i verde

Standard

ce vremuri aride ciuruie viaţa

frunza ei verde mijeşte-ofilirea

o sete fierbinte îi curge prin maţe

şi vorbe uscate îi turuie gura


părerile zic că soarele-i verde

potrivit cu desenul făcut de-o copilă

şi arşiţa lui e o stare de viaţă

ce-i ţinută pe loc de-o pastilă


păcatu-i un vierme iar viermii-s deliciu

la fel ca şi praful de piatră măruntă

ajunsă în sânge cu greu-i de stâncă

fărâma-i devine şi mare şi-adâncă


ce muşcă privirea cu ochiul afară

e coaja subţire aparentă şi bună

hrăneşte-ţi de vrei cu viermi rădăcina

dar ascultă mereu şi frunza cum sună


ce vremuri aride ciuruie viaţa

cu gloanţele oarbe – ciuntită privire

trimite Tu Doamne a iertărilor păsări

ciugulească-ne viermii din gând şi simţire